alotropie

alotropie

ALOTROPÍE s. f. Proprietate a unui element chimic de a exista în două sau în mai multe forme care diferă între ele prin proprietăți fizice. – Din fr. allotropie.

Sursa: DEX ’09 (2009)

Cheia alegerii: S-a născut în 1779 chimistul suedez Jöns Jakob Berzelius, inventator al notației chimice, considerat părintele chimiei moderne, alături de John Dalton și Antoine Lavoisier. Berzelius a fost cel care a definit termenul alotropie, la începutul secolului al XIX-lea.

Adaugă un comentariu

avatar
  Abonează-te  
Anunță-mă despre
Close Menu