obijdui

obijdui

OBIJDUÍ, obijduiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A asupri, a împila. ♦ A nedreptăți, a jigni, a ofensa. – Din sl. obiždon (prez. ind. al lui obidĕti).

Sursa: DEX ’09 (2009)

Cheia alegerii: În 1349 în Mainz și Köln sunt uciși 6.000 de evrei, acuzați de răspândirea ciumei bubonice.

Adaugă un comentariu

avatar
  Abonează-te  
Anunță-mă despre
Close Menu