— slobod la limbă —

Doamnelor și Domnilor,

E de bine! Și vă mulțumim! Primul nostru răvaș a stârnit o avalanșă de reacții entuziaste. Numărul de abonați s-a triplat. Mailurile cu aprecieri ne-au exaltat. Am primit atât de multe încât am creat o căsuță specială în care le punem la loc sigur și repede accesibil. Vom continua să vă dăm vești la începutul fiecărei luni, așa că nu pregetați să ne scrieți, găsiți la sfârșit butonul dedicat. Cei care ne-ați întrebat, ne-ați certat, ne-ați felicitat… ați primit răspuns, da? 💌
Ce-avem interesant de data asta?
Empatia! Da, știți voi, cuvântul-fenomen, cu prezență permanentă în clasamentele celor mai căutate cuvinte pe dexonline. Practic, empatia e în top 5 aproape în fiecare zi (uitați aici, pe contul nostru de Instagram), și nu de ieri, de azi… ci de vreo 15 ani!
Iar asta…
  • vă face curioși: „de ce este empatie mereu în top? poate fi declarat cuvântul secolului”, „până la urmă ce sens caută lumea pentru empatie? îmi lasă impresia că e un cuvânt mult mai profund”;
  • vă intrigă: „românii nu știu ce e empatia”, „îl folosesc mulți ipocriți”, „când o să se termine cu empatia?”;
  • vă dă speranțe: „empatia e baza altruismului și a toleranței, deci foarte bine că o caută”, „să fie cât mai mulți români care să caute acest cuvânt căci lipsește cu desăvârșire din cultura românească”, „mă bucur să văd în continuare cuvântul empatie în top. următorul pas după învățarea sensului e punerea în aplicare”;
  • vă demoralizează: „poți să o cauți cât vrei, dacă nu o ai instinctiv, degeaba”;
  • vă plictisește: „care e cel mai căutat cuvânt din toate timpurile pe dexonline? nu de alta, dar m-am plictisit de empatie!”;
  • vă transformă în homo technicus: „empatie e blocat pe undeva pe un server, nu are cum să apară în top de fiecare dată”;
  • provoacă confuzii: „îs curios câte decenii de acum încolo românii vor căuta cuvântul ‘empatie’ în dicționar — ăsta pare a fi un paradox, să ai mai multe biserici decât școli și să nu știi sinonimul la ‘milă’!”;
  • dă naștere la bășcălie: „mogulii caută frenetic empatia, doar în DEX”, „pansexualism, empatie, misogin… am impresia c-au căutat fetele woke de pe grupurile de relații & bla-bla după un duel cu băieții anti noul curent”;
  • trezește suspiciuni de conspirații mondiale naționale: „există un grup religios secret care le impune membrilor să caute zilnic acest cuvânt pe dexonline”.
Am zis că-i momentul s-o lămurim o dată pentru totdeauna! Ce-am făcut pentru asta? Ne-am dus la psiholog…

dexonline la psiholog: Mircea Miclea

Fiind o noțiune din psihologie și admirându-l foarte mult pe Mircea Miclea ca psiholog și ca profesor, l-am întrebat ce este empatia până la urmă și de unde atâta (lipsă de) empatie la români? I-am scris un mail și ne-a răspuns, a doua zi. Ne-a lămurit. Ne-a onorat. Ne-am bucurat. Ceea ce vă dorim și dumneavoastră. Iată răspunsul:
Relațiile interpersonale reprezintă, cum ar zice Cicero, „supremul bine și supremul rău", adică principala sursă de bucurie și sens, dar și de nevroză, conflict și frustrare, pentru noi oamenii. Mai ales atunci cînd relațiile nu merg bine, în cuplu, în familie, cu copiii, cu managerii sau angajații, principalul factor incriminat, principalul reproș este lipsa empatiei. Empatia e socotită panaceu universal al problemelor de relație sau măcar baza esențială pentru orice soluție. Toți caută să înțeleagă în ce constă acest panaceu și caută cuvîntul care îl desemnează. E un simptom al crizei în relațiile interpersonale, pe care o traversăm acum.

Științific vorbind, trebuie să facem distincția între empatia cognitivă (= înțeleg ce se întîmplă în mintea ta) și empatia emoțională (= înțeleg ce se întîmplă în mintea ta și trăiesc emoțional ceea ce tu trăiești).
- Empatia cognitivă e mereu utilă, ne ajută să explicăm comportamentul celuilalt, să-l înțelegem și să-l prezicem. Absența acestei abilități se asociază cu tulburări din spectrul autist.
- Empatia emoțională trebuie însă gestionată cu multă atenție. Ea te consumă foarte mult și te face, adesea, ineficient, mai ales în situații limită. Cînd lucrezi la SMURD și descarcerezi oamenii răniți grav în accidente de mașină, dacă ești empatic emoțional, suferi lîngă victime și nu mai faci ce trebuie, întocmai și la timp. Nimeni nu ar vrea să fie operat de un chirurg empatic, ci de un chirurg eficient. De aceea, cei care lucrează în urgențe, terapie intensivă, descarcerări, dezastre, au adesea protocoale pe care le repetă mereu. Nu-și permit să simtă, trebuie să acționeze eficient, și aici ajută protocoalele. Trebuie să facă ce trebuie, nu ce simt, în astfel de situații. Sunt multe studii care arată că cei care au empatie emoțională ridicată în astfel de situații, ajung rapid la burnout, o tulburare emoțională.
Deci să fim empatici cognitiv, dar să fim prudenți cu empatia emoțională.

Empatia diferă de simpatie, care presupune că eu aloc o valență pozitivă unei persoane, doresc să fiu mai aproape de ea. Empatia înseamnă că îl înțeleg, nu contează ce valență, pozitivă sau negativă, are în ochii mei.
Empatia diferă de milă sau compasiune, care sunt emoții ce ne pregătesc să acordăm un ajutor cuiva, pe care îl socotim că are nevoie de așa ceva. Pot să fiu cuprins de milă fără să-l înțeleg pe celălalt, adică nu sunt empatic. De aceea uneori cînd oamenii primesc milă se simt jigniți sau devalorizați, pentru că nu se simt înțeleși. Au nevoie de înțelegere, nu de milă. Iar uneori mila e produsă în scop manipulativ: mă victimizez, îți produc sentimentul de milă, ca apoi tu să-mi dai ceea ce eu îți cer. Cerșetorii recurg uneori la această strategie.

Mai clar de-atât nu se putea. Mulțumim, Mircea Miclea!

Bărbat la cratiță: Cătălin Frâncu

Nu e glumă. Cătălin, plecat în lume să-și facă norocul cu mintea lui, trebuia să-și asigure și caloriile. Deci cratița nu-i era străină. Jinduia chiar după rețete complexe și avea nevoie de mai multe… crătiți? cratițe? 🤔 Așa s-a născut ideea dexonline! A simțit o nevoie și a vrut să și-o satisfacă. Se întâmpla în 2001. A creat dexonline și ni l-a dat și nouă. La liber. Se servește cine vrea.

La panoul de onoare îl punem astăzi pe Cătălin Frâncu, fondatorul dexonline.
Parcursul lui a început ordinar pe plan național (student la Politehnică în București) și a continuat extraordinar pe plan internațional (masterand la MIT — Massachusetts Institute of Technology — în Statele Unite). A făcut un stagiu la Google (adică internship, că ne citesc și tinerii…). A muncit, a fost bun, l-au angajat. 5 ani a durat. A ales să se întoarcă acasă. De ce? Simplu: să lucreze ce vrea el, în ritmul lui, să fie liber.
Cu acțiunile Google în buzunar, ai zice c-ar fi putut duce o viață liniștită, sub un palmier, oriunde-n lume, fără bătaie de cap, exact ca singuraticul lui Ionesco (personajul din Le Solitaire, singurul roman al scriitorului), care a primit o moștenire considerabilă și, în plină tinerețe, s-a retras din viață în mare parte. Nu, Cătălin n-a intrat în starea de contemplare detașată a semenilor săi, ci a continuat să se miște, să lucreze, să lupte, să iubească și să creadă. În ce? În proiectul lui: dexonline.
Evident, singur fiind la început, a făcut de toate pentru toți, și vrute, și nevrute: conceput site, administrat sistem, scanat dicționare, introdus definiții (la început manual, apoi automat), căutat voluntari, corectat și definiții, și voluntari, răspuns la mailuri, demontat server și transportat cu avionul, adus bani de-acasă (succesul costă… ai nevoie de servere performante!). Dar toate astea au fost mărunțișuri pentru Cătălin, căci cea mai mare parte a timpului a consacrat-o specializării lui: scrisul. A scris cod, doar e programator.
De câțiva ani a lăsat-o mai moale, s-a retras, zice el, pentru că s-a supărat. Nu pe noi, nici pe voi… pe viață! Găsiți aici povestea supărării lui. Dar nu-l lăsăm, îl bombardăm cu mailuri, telefoane… știm, îl hărțuim, ne-o asumăm. dexonline are nevoie de Cătălin, și nu pentru aceste acțiuni concrete pe care astăzi le facem noi toți, echipa de voluntari, ci să vegheze asupra principiilor pe care le-a impus în sistem și în echipă, fără de care dexonline nu ar funcționa și nu ar rezista.

Din respect pentru utilizatorii noștri, principiile dexonline

Nu-s multe, ajung degetele de la o mână. Sunt principiile care mențin viu întreg sistemul:
  1. Dicționarele făcute din bani publici trebuie să intre direct în domeniul public. Exact asta facem noi: luăm dicționarul și-l punem pe net. Am primit de nenumărate ori întrebarea: „Plătiți drepturi de autor?” Păi dicționarele nu-s făcute din impozitele noastre? Academia Română este finanțată în proporție de peste 70% de la bugetul de stat. În aceste condiții, considerăm firesc ca dicționarele și oricare alte roade ale cercetărilor Academiei să intre direct în domeniul public, nicidecum ca drepturile de copiere să fie cedate în exclusivitate unei edituri private, așa cum se întâmplă acum… ce enormitate! Asta cu atât mai mult cu cât Academia Română are și propria editură, Editura Academiei Române, finanțată tot din banii noștri.
  2. Baza de date și codul dexonline sunt libere. Iar aici ne referim la libertăți fundamentale ale spațiului virtual pe care le respectăm și le aplicăm nu doar în ceea ce privește programul dexonline, cât mai ales pentru baza de date pe care a produs-o munca noastră și care dă adevărata valoare proiectului. dexonline este cea mai mare colecție de definiții, cuvinte și flexiuni pentru limba română, disponibilă public și neîncărcată cu drepturi de autor. Ar fi meschin să restrângem accesul la toate astea. Așadar, oricine are… (1) libertatea de a folosi baza de date și codul dexonline în orice fel și cu orice scop; (2) libertatea de le a studia și de a le modifica pentru a se servi mai bine de ele; (3) libertatea de a distribui copii și altor oameni; (4) libertatea de a publica versiuni modificate ale acestora.
  3. Nu colectăm datele utilizatorilor. Pe dexonline nu există „tracking“, nu există comunicare cu terțe părți. Adică atunci când căutați un cuvânt, nu-l anunțăm pe Google ce cuvânt a căutat IP-ul vostru, deci nu-i spunem ce preocupări aveți. Astfel de lucruri sunt imorale. Sigur, datele se pot proteja, dar oricând poate avea loc o scurgere masivă și atunci nu mai sunt protejate. Oricând poate veni guvernul să le ceară, și iar nu mai sunt protejate. Noi nu acceptăm să fim părtași la această urmărire în masă.
  4. Publicitate pe site? Da, dar în mod etic. Se poate și e simplu. Omul ne dă bannerele, iar noi le publicăm. Avem un inventar de zeci de milioane de pagini vizualizate lunar. Îi dăm lui aceste vizualizări contra cost, dar nu-i dăm voie să aibă control asupra bannerelor. Avem noi un server care nu face nimic altceva decât să afișeze și să contorizeze. El, ca publicitar, poate veni la noi pe server să vadă câte afișări a avut, câte clickuri, din ce regiuni ale țării sunt utilizatorii, însă avem numai date agregate, nu și individuale. Dar chiar și așa, ștergem tot apoi, pentru că protecția datelor înseamnă inclusiv asta: să fii puțin maniac și să închizi toate supapele prin care datele s-ar putea scurge.
  5. Publicitate pe site? Da, dar nu mai mult de un banner, unul singur! Știm, mai multe bannere ne-ar aduce mai mulți bani… Noroc că ne plac expresiile românești și știm bine și că banul e ochiul dracului, de asta nu ne-am lăsat ispitiți să îmbrăcăm site-ul într-un cearșaf de reclame, căci l-ar face greu de citit (îți fug ochii după imagini mișcătoare), dar și greu de accesat (astăzi o pagină se încarcă în mai puțin de jumătate de secundă), iar noi nu dorim să vă lezăm sistemul nervos. Apoi, nu ne plângem, că de-aici decurg și avantaje: n-avem șef, nu gonim după venituri ca să acoperim cheltuieli constante, dormim liniștiți noaptea.
5 principii de la care nu facem rabat, nu ne lasă Cătălin. Dar nici noi pe el, promitem. 😉

Erată: învederat vs inveterat

În misiva trecută s-a strecurat o greșeală. A fost efectiv ultimul cuvânt adăugat, l-am confundat, nu l-am verificat… E vorba de învederat. Am spus despre Matei că e „căutător învederat de nod în papură”, pe când el e de fapt inveterat. Dar, cum zice italianul, se non è vero è ben trovato (necunoscătorii să caute expresia pe dexonline), se potrivea și învederat, doar că nu asta a fost intenția. Avem noroc de cititori atenți și binevoitori… Tibi Crăciun, mulțumim! 😊 Între timp, am corectat.
Pentru cultura generală a noastră, a tuturor… uitați diferența:
  • inveterat = înrădăcinat, împătimit, învechit (în aceeași familie cu veteran). Exemple: prejudecăți, obiceiuri inveterate.
  • învederat = vizibil, vădit, evident (vine de la vedere). Exemple: ruine încă învederate, conflict învederat.

Rămânem în legătură, da?

V-a plăcut scrisoarea noastră? Scrieți-ne. O vorbă bună e întotdeauna binevenită.
Și dacă nu v-a plăcut, scrieți-ne. Ne-am obișnuit să fim și certați — de obicei, pentru greșelile altora (ale autorilor de dicționare) —, dar primim cu interes și criticile care ne privesc direct.
Iar dacă v-a plăcut mult, fiți generoși, trimiteți mailul nostru și la prieteni.

Ghicitoarea de luna trecută — ce poate fi dur și fragil în același timp? — a avut mare succes! Da, da, se potriveau toate răspunsurile pe care ni le-ați trimis: oul, boșul, caltaboșul… dar în realitate răspunsul corect era paharul, un simplu pahar de apă. Așa a zis Francis Ponge, scriitor francez, într-un text de peste 30 de pagini în care a încercat să descrie paharul de apă (Le Verre d’eau) în toate detaliile posibile și tot n-a ajuns la liman… dar tocmai ăsta e farmecul literaturii 📖.
Vă dăm iar un pretext să vorbiți cu prietenii și să ne scrieți:
❓Un cetățean roman intră într-o buclă temporală și, din epoca Imperiului Roman, ajunge în contemporaneitate, într-un magazin de haine. Când vede etichetele cu măsuri se simte ca pe vremea lui, crede că-s prețurile: S, M, L, XL, XXL. Totuși, una dintre valori îl contrariază, nu se potrivește! Care-i aia?

Folosiți butonul ăsta:
Numai bucurii vă dorim și mulțumim pentru fidelitate!
Așteptăm cu nerăbdare reacțiile voastre și nu uitați că cuvintele care nu se văd se uită 📖.
Pe luna viitoare!
Pam-pam!
(interjecție, o găsiți în DOOM).
Facem echipă,

Anca Alexandru, decidentă la newsletter, voluntară dexonline de 6 ani deja, filoloagă (etimologic, „iubește vorbele”, nu și vorbăria), licențiată română-franceză, profă de franceză (limbă și literatură) la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați. Când l-a descoperit pe Céline a înțeles de ce a învățat limba franceză. Fără aere de șefă, dar exigentă din fire, îi forțează pe colegi să consimtă la ideile ei.

Radu Borza e la butoane, în spatele newsletterului, dar are și alte calități: e om bun… la toate! Inginer și matematician la bază, mânat de o curiozitate aparte, a intrat în Mensa (dar a ieșit repede), lucrează la dexonline de la începuturi, de la 9 la 6 e corporatist în capitală și mare amator de gâlcevi lingvistice. De mic voia să fie președinte, așa că s-a făcut președintele asociației dexonline.

Cătălin Frâncu, ex-membru dexonline în proces de răzgândire (sperăm noi, promitem că insistăm să revină, nu-l lăsăm liniștit), fondatorul dexonline, programator, MIT-ist, reîntors la matcă în București, actualmente antrenor de info: pregătește olimpici pentru națională. A descoperit secretul fericirii la Google: în loc să muncească 30 de ani și să ia pensie doar 5, a inversat cifrele.

Matei Gall, tehnician dozimetrist pensionat și scrabblist pasionat (campion, arbitru internațional, fost președinte al Federației Române de Scrabble), în tranșa de vechime de peste 20 de ani la dexonline. Bucureștean de origine, brașovean prin adopție, parizian în vacanțe. Căutător inveterat de nod în papură în DOOM și DEX (peste o mie de greșeli semnalate).

Octavian Mocanu, expert în inteligență artificială, în timpul liber, scrabblist și rebusist poliglot (fost președinte al Federației Catalane de Scrabble). Originar din Timișoara, acum își face veacul la Barcelona și uneori la Ibiza, unde câștigă mondialele de scrabble în catalană (în beția ritmurilor de la Amnezia). E voluntar dexonline de mai bine de 20 de ani, autor de articole lingvistice pe blogul nostru.

Elena Roșu, mezina dexonline, bucureșteancă neaoșă, ultima recru(ta)tă în echipa de desenatori, designer grafic de jocuri video, ilustrează cuvinte rare și proverbe românești, iubește natura și pietrele de râu. În acest newsletter, ea ne-a făcut de nerecunoscut.
Dezabonare | Administrează-ți abonamentul
Asociația dexonline, București, str. Remetea 20