|
|
— slobod la limbă —
|
|
Doamnelor și Domnilor,
|
|
🎄 Am vrut să activăm spiritul Crăciunului în acest newsletter, dar nu ne-au lăsat evenimentele…
|
|
🗳️ A fost atât de impredictibil!
|
|
|
|
Una dintre cele mai kitschoase ilustrații ale noastre (cu inimi, sclipici, roz și multă iubire… o vedeți mai jos), cea dedicată cuvântului lunii noiembrie — predictibilitate —, cuvânt grăit într-un context prost (atenție! hipalagă) de unul dintre perdanți… și clasamentele căutărilor pe dexonline începând cu ziua alegerilor din 24…
|
|
|
|
|
|
Toate acestea au provocat o furtună pe Instagramul nostru! Neobișnuit de multe inimi, redistribuiri, comentarii, sute de noi urmăritori… pare că vin de la conturi omenești, nu roboțești 🤖 și vă mulțumim! Se confirmă — încă o dată! — că dexonline este, în felul lui, barometrul frământărilor din societate.
|
Continuăm să vă ținem la curent cu mersul vremurilor, așa cum se vede el prin mințile căutătorilor de cuvinte, în ciuda cantității de optimism pe care ne-am pierdut-o zilele astea. Aproape că nu mai avem deloc speranțe, doar iluzii… Pare că în ziua de azi a iubi (libertatea) nu mai înseamnă nimic… greu e să te menții laolaltă…, ca să-l parafrazăm pe Céline, lucidul pictor al naturii umane.
|
|
Și-acum să trecem la ale noastre…
|
|
Am zis „în ziua de azi”. Da, e pleonasm. Și ce-i cu asta?
|
|
|
|
|
|
Pleonasmul… în toată plenitudinea lui
|
Pleonasmul nu este o greșeală de exprimare.
|
Pleonasmul este o figură de retorică prin care cuvinte cu același sens sunt adăugate în mod deliberat pentru a întări și a accentua discursul. „Am văzut cu ochii mei”, „Am auzit cu urechile mele”, „mujdei de usturoi”, „miere de albine” sunt pleonasme utilizate pe scară largă. Pleonasmul trebuie înțeles în sensul de plenitudine, rostit într-un context de exuberanță.
|
Termenul a ajuns la noi prin franceză, dar vine din lat. pleonasmus, la rândul lui din grec. πλεονασμός, „plenitudine, abundență”.
|
Când folosim aceste formule abundente? Atunci când ne străduim să convingem pe cineva de ceva, încercând să îndepărtăm orice îndoială, orice incertitudine, ca să-l convingem pe deplin. Așa se face că adăugăm expresiei cuvinte, e drept, inutile pentru integritatea gramaticală, dar care aduc clarite, energie, grație și entuziasm. Dacă acceptăm că cuvintele pot avea și această funcție — să producă un anumit efect —, atunci vom înțelege că nu sunt atât de inutile sau superflue pe cât am putea crede.
|
Sigur, se poate întâmpla ca o formulă să fie deranjantă, cu o adăugare inutilă de termeni cu același sens, o redundanță adesea neintenționată și nefericită, precum: „a urca sus” sau „a coborî jos”, însă în aceste cazuri nu mai avem de-a face cu o figură de retorică, nu mai vorbim de efect, ci de defect, de abuz… Abia aceasta este o greșeală, cu nume oficial în retorică: perisologie (sau pleonasm vicios).
|
Perisologie înseamnă literalmente discurs de prisos, inutil, format din grec. περισσός, superfluu, cu rădăcina περί, peste măsură, și λόγος, discurs — discurs care depășește măsura.
|
|
Cu alte cuvinte, greșeala nu stă în pleonasm, ci în folosirea abuzivă a pleonasmului. De aceea ne întrebăm: de unde până unde pleonasmul a ajuns să fie considerat astăzi greșeală în limba română? Și nu vorbim de simțul comun, ci de instrumentele oficiale ale limbii, dicționarele, publicate sub oblăduirea Academiei Române:
|
|
|
|
N-am rezistat și ne-am uitat și în CADE al nostru (mai știți, dicționarul lui Candrea și Adamescu din 1926, care ne-a căzut cu tronc, despre care v-am povestit în newsletterul din iulie). Cum era de așteptat, în urmă cu 100 de ani, pleonasmul era tratat corect: „figură de retorică”.
|
|
|
Cu atât mai mult se justifică întrebarea noastră — Cum se face că pleonasmul a ajuns să fie considerat astăzi greșeală în limba română? —, cu cât nici în limbile moderne la care ne raportăm de obicei nu este luat drept greșeală:
|
- franceză - figură de retorică
- italiană - figură gramaticală (cu eticheta retorică)
- spaniolă - cuvinte care „completează” sensul și adaugă „expresivitate” (cu eticheta retorică)
- engleză - ton neutru (cu eticheta retorică)
Abia în germană găsim o ezitare: e văzut în principal ca o eroare stilistică, utilizată ocazional ca instrument stilistic…
|
Întrebarea noastră rămâne valabilă. Trist e că până o lămuresc oficialitățile academice, ai noștri tineri la Paris greșit învață…
|
|
💭 Când am amintit despre „cobori în jos”, sigur ați adăugat în gând „luceafăr blând”:
|
|
„Cobori în jos, luceafăr blând,
|
|
Pătrunde-n casă și în gând
|
E exemplul clasic de pleonasm vicios. Dar pentru că apare într-o operă literară, i se acordă titlul de licență poetică — într-un fel, tot o figură retorică. Licența este acea libertate de exprimare, folosită uneori de scriitori și mari oameni de cultură, prin care spun mai mult decât este permis, adecvat, conform, reglementat… Dar despre licențe, în alt episod.
|
|
Pentru a-i descuraja pe cârcotași, vă dăm și sursa care a stat la baza acestui articol: tratatul Les Figures du discours (sau Figurile limbajului, cum a fost el tradus în română), de Pierre Fontanier, apărut în Franța între 1821 și 1830, una dintre capodoperele retoricii clasice, la care oratorii de azi se raportează încă, și care cuprinde cel mai riguros efort din istoria retoricii de a defini cu precizie conceptul de figură și de a întocmi un inventar complet și fidel al acestor figuri.
|
|
|
|
|
|
Siglă, logo, acronim
|
Tot provocați de decidenții academici, ne ocupăm astăzi și de mijloacele prin care recunoaștem unele organizații, instituții, produse, servicii etc.: sigle, logouri și acronime.
|
|
Am dat peste această minunăție 😳:
|
|
|
|
|
Vorbim despre siglă și descriem o imagine? Păi nu e bine! Acela e un logo. Sigla e altceva: e abrevierea, prescurtarea unor termeni prin folosirea literelor inițiale. Așa stabilește etimologia (lat. sigla înseamnă „abreviere”), dar și dicționarul de referință al aceleiași Academii, și anume DEX-ul (vedeți definiția aici).
|
|
Ca să fie și mai clar, am structurat informațiile:
|
|
LOGO(TIP): combinație de cuvinte și elemente grafice (motive, culori) care constituie emblema unei mărci, ca în exemplul de mai sus.
|
|
SIGLĂ: abreviere a unei denumiri, formată din inițialele majuscule ale termenilor care o compun, și care se citesc literă cu literă. CFR este o siglă.
|
ACRONIM: siglă care nu este citită literă cu literă, ci pronunțată ca un cuvânt obișnuit. ONU, NATO, SIDA sunt acronime. Unele acronime, cum ar fi BENELUX, folosesc silaba inițială a cuvintelor care le compun.
|
|
|
|
Suceli lingvistice cosmopolite: găina mondială
|
Îndrăznim să ne gândim un pic și la Crăciun, iar pentru că suntem liberi (încă!) ne permitem să vorbim despre masa tradițională… a altora! 🇺🇸 Și-am căutat să vedem cum se exprimă curcanul în limbile altor popoare. Tot glu-glu sau go-go face? 🦃
|
Curcanului, deși nativ din America de Nord, americanii îi spun turkey (adică Turcia). Iar în turcă i se spune hindi, care literal înseamnă indian. În hindi îi spune पेरू पक्षी (Peru pakshi „pasărea din Peru”) sau, ca în engleză, टर्की (trki „Turcia”). Și în Portugalia curcanul este peru. Arabii îi spun دجاج رومي d'ǧāǧ rwmy „găină romană”, grecii γαλοπούλα (se citește galopula) „pasărea franceză”, iar în franceză i se zice dinde (prescurtat de la poule d’Inde „găina indiană”). Și în Polonia e ceva cu India: indyk, dar măcar Polonia a preluat multe lucruri de la francezi... Olandezii și nordicii leagă curcanul de orașul Calicut (tot India, de-a lungul coastei Malabar): avem în neerlandeză Calkoetsche hoen (găina de Calicut) sau kalkoen, în daneză și estonă e kalkun, în finlandeză e kalkkuna, în letonă kalakutas, iar în suedeză kalkon!
|
Merită și acest detaliu: în bulgară пуйка (se citește puica) înseamnă curcă, iar курка (curca) înseamnă găină.
|
|
|
|
O știre
|
|
🇲🇩 Aflăm cu mândrie de pe Unimedia că în Moldova se folosește dexonline la guvern. Uitați aici.
|
|
|
|
|
|
Aroganța lunii
|
|
Nu, nu e aia cu jetul ✈️ pe aia nu ne-o permitem! Însă unii de la păcănele au vrut să ne dea un sac de bani 💰 iar noi am refuzat. Sperăm că e evident de ce… Din respect. Pentru noi înșine, în primul rând, și pentru dumneavoastră, utilizatorii dexonline.
|
|
|
Ce-ar fi fost ca pe un site educativ să permitem publicitate antieducație? Cum de le-a trecut prin cap așa ceva? 😵💫 Sau poate chiar asta a fost intenția, să „corupă” minori și tineri, știind că utilizatorii noștri sunt, într-o majoritate covârșitoare, elevi, studenți…
|
Ca să ajungeți la ei, trebuie să treceți de cerberii de la dexonline, domnilor!
|
|
Refuzul nostru nu înseamnă că nu avem nevoie de bani… Oh, și încă cum! De aceea, ne-am bucura mult și ne-ar ajuta considerabil, dacă v-ați implica cu entuziasm financiar în păstrarea, protejarea și propășirea limbii române în era digitală, într-un mod respectuos și onorabil, făcând o donație pentru dexonline. Mulțumim!
|
|
|
|
|
|
|
|
Rămânem în legătură, da?
V-a plăcut scrisoarea noastră? Scrieți-ne. O vorbă bună e întotdeauna binevenită.
|
|
Și dacă nu v-a plăcut, scrieți-ne. Ne-am obișnuit să fim și certați — de obicei, pentru greșelile altora —, dar așteptăm cu interes și criticile care ne privesc direct.
|
|
|
|
(dacă nu funcționează butonul, merge și cu reply la acest mail)
|
|
Iar dacă v-a plăcut mult, fiți generoși, trimiteți mailul nostru și la prieteni.
|
|
Știți deja: nu vă vom răspunde tuturor, însă vom discuta ideile voastre cele mai pertinente în următoarele newslettere.
|
|
Așteptăm cu nerăbdare reacțiile voastre și aduceți-vă aminte că cuvintele care nu-s gândite (propaganda, publicitatea) ne abrutizează… Iar dacă cu spiritul Crăciunului mai întârziem, măcar pe ăla critic să ni-l activăm… așadar, atenție la urne! 🗳️
|
|
Cam atât pe anu’ ăsta… să ne citim liberi și fericiți și-n 2025! La mulți ani! 🎊
|
|
|
|
Echipa dexonline
|
(ca să știți cine v-a urat… cu a 😉)
|
|
|
|
|
|
|
Anca Alexandru, decidentă la newsletter, voluntară dexonline de 6 ani deja, filoloagă (etimologic, „iubește vorbele”, nu și vorbăria), licențiată română-franceză, profă de franceză (limbă și literatură) la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați. Când l-a descoperit pe Céline a înțeles de ce a învățat limba franceză. Fără aere de șefă, dar exigentă din fire, îi forțează pe colegi să consimtă la ideile ei.
|
|
|
|
Radu Borza e la butoane, în spatele newsletterului, dar are și alte calități: e om bun… la toate! Inginer și matematician la bază, mânat de o curiozitate aparte, a intrat în Mensa (dar a ieșit repede), lucrează la dexonline de la începuturi, de la 9 la 6 e corporatist în capitală și mare amator de gâlcevi lingvistice. De mic voia să fie președinte, așa că s-a făcut președintele asociației dexonline.
|
|
|
|
Cătălin Frâncu, ex-membru dexonline în proces de răzgândire (sperăm noi, promitem că insistăm să revină, nu-l lăsăm liniștit), fondatorul dexonline, programator, MIT-ist, reîntors la matcă în București, actualmente antrenor de info: pregătește olimpici pentru națională. A descoperit secretul fericirii la Google: în loc să muncească 30 de ani și să ia pensie doar 5, a inversat cifrele.
|
|
|
|
|
|
Matei Gall, tehnician dozimetrist pensionat și scrabblist pasionat (campion, arbitru internațional, fost președinte al Federației Române de Scrabble), în tranșa de vechime de peste 20 de ani la dexonline. Bucureștean de origine, brașovean prin adopție, parizian în vacanțe. Căutător inveterat de nod în papură în DOOM și DEX (peste o mie de greșeli semnalate).
|
|
|
|
Octavian Mocanu, expert în inteligență artificială, în timpul liber, scrabblist și rebusist poliglot (fost președinte al Federației Catalane de Scrabble). Originar din Timișoara, acum își face veacul la Barcelona și uneori la Ibiza, unde câștigă mondialele de scrabble în catalană (în beția ritmurilor de la Amnezia). E voluntar dexonline de mai bine de 20 de ani, autor de articole lingvistice pe blogul nostru.
|
|
|
|
Elena Roșu, mezina dexonline, bucureșteancă neaoșă, ultima recru(ta)tă în echipa de desenatori, designer grafic de jocuri video, ilustrează cuvinte rare și proverbe românești, iubește natura și pietrele de râu. În acest newsletter, ea ne-a făcut de nerecunoscut.
|
|
|
|
|
|
