|
|
— slobod la limbă —
|
Stimabile doamne, onorabili domni,
|
|
|
1 an deja… 1 an de când ținem acest Jurnal de dicționar! Asta se sărbătorește! 🥳🍾 „Cadoul” așteptat a venit prin intermediul Bibliotecii Naționale a României: ISSN 3091-0900.
|
La ce bun un ISSN? E înregistrarea oficială a gazetei dexonline în sistemul internațional de identificare a publicațiilor în serie. Un fel de confirmare formală sau poarta către circuitul informațional global. Vă mulțumim că ne urmăriți! 💝
|
|
Suntem în plin proces electoral; scrisorile nu s-au pierdut, au ajuns direct la destinatar; bacalaureatul bate și el la ușă… Numitorul comun la toate astea? Venerabilul Caragiale! 🎩 Îl aducem în actualitate, îl punem în scenă alături de politicienii de azi… de râsul nostru până la cabina de votare sau de râsul lumii, cum vreți.
|
|
|
|
|
|
Votăm pentru Caragiale
|
🎭 (ficțiune de sezon, orice asemănare cu personaje sau situații reale este absolut întâmplătoare)
|
Într-o secție de votare din România anului 2025. Politicienii actuali vorbesc parcă inspirați de personajele din O scrisoare pierdută:
|
|
Victor Ponta: (sfătos în fața secției) Din două una, dați-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele... esențiale... Din această dilemă nu puteți ieși... Am zis!
|
|
Un alegător: Curat murdar, onorabile!
|
|
Călin Georgescu: Nu voi, stimabile, să știu de Europa d-tale, eu voi să știu de România mea și numai de România... Progresul, stimabile, progresul! În zadar veniți cu gogorițe, cu invențiuni antipatriotice, cu Europa, ca să amăgiți opinia publică...
|
|
George Simion: Să-și vază de trebile ei Europa. Noi ne amestecăm în trebile ei?
|
|
Elena Lasconi: Mizerabile! Pupă-l în bot și-i papă tot!
|
|
Nicușor Dan: (către președintele secției de votare) Unde nu e moral, acolo e corupție, și o soțietate fără prințipuri, va să zică că nu le are!
|
|
Crin Antonescu: Bravos, nene! Mai catolic decât Papa!
|
|
Cetățeanul turmentat: (intrând în secția de votare) Nu mă-mpinge (sughite) că amețesc! Eu pentru cine votez?
|
|
Elena Lasconi: Ai puțintică răbdare, stimabile! Votezi conform convingerilor dumitale.
|
|
Călin Georgescu: (privind buletinul de vot) E comèdie, mare comèdie!
|
|
Nicușor Dan: (numărând prezența la vot) Famelie mare, renumerație mică, după buget...
|
|
Crin Antonescu: Curat constituțional să fie votul!
|
|
George Simion: (ținând un discurs în stradă) De la partidul întreg atârnă binele țării și de la binele țării atârnă binele nostru! România să fie bine și tot românul să prospere!
|
|
Catindatul câștigător: Trai, neneaco, cu banii babachii! La douăsprezece trecute fix am primit rezultatele!
|
|
George Simion: (făcând alianțe după alegeri) Trădare să fie, dacă o cer interesele partidului, dar s-o știm și noi!
|
|
Elena Lasconi: (exasperată) Puicușorule, iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători!
|
|
Nicușor Dan: Cum e ea simțitoare… Zoe, fii bărbată!
|
|
Crin Antonescu: (filosofic, la închiderea urnelor) Istoria ne învață anume că un popor care nu merge înainte stă pe loc! Îți dau parola mea de onoare!
|
|
Călin Georgescu: (ieșind din secția de votare) Ba că dă-mi-o, ba că nu ți-o dau, din vorbă-n vorbă, tura-vura, ne-am abătut pe la o țuică… una-două-trei... pe urmă dă-i cu bere, dă-i cu vin, dă-i cu vin, dă-i cu bere... ce nerozie!
|
|
|
|
|
|
Adulteră, adulterină? Să n-am parte de Joițica, dacă știu…
|
Intrăm serios în subiect (sau într-un subiect serios) că timpul e scurt până la bac și simțim nevoia să-i lămurim pe copii. Ne-au căzut ochii pe-o oroare eroare: Zoe… Zoe a noastră… Zoe a lui Caragiale… zice-se c-ar fi „adulterină” 😳 Grav! Dar nu la triunghiul conjugal — ceva banal — ne referim, ci chiar la termenul „adulterin”.
|
|
Manuale de română, cărți ajutătoare, podcasturi, presă… peste tot și pentru toți Zoe e „cochetă și adulterină”! Uitați câteva mostre:
|
|
|
|
Se pare că Pompiliu Constantinescu, critic interbelic la modă în epocă, a lansat grozăvia în articolul „Comediile lui Caragiale” publicat în 1939 în Revista fundațiilor regale:
|
|
|
A greșit Pompiliu, dar voi, ăștia de română, ce faceți, o luați de bună? 🤨 Se împlinește secolul de la apariția acestui articol, iar noi vânturăm la orele de literatură formule nu doar prefabricate, expirate, ci și eronate!
|
Să deschidem dicționarele!
|
- adulter, -ă = cel sau cea care a încălcat fidelitatea conjugală. Aici o încadrăm pe Zoe, e o femeie adulteră!
- adulterin, -ă = născut dintr-un adulter. Un copil poate fi adulterin. Sau mai putem vorbi și despre o relație, o legătură adulterină.
Substantivul adulter provine din latinescul „adulterium”, care însemna încălcarea credinței conjugale, unirea sexuală cu o altă persoană decât soțul legal. Adjectivul adulterin derivă din acesta și a căpătat un sens special pentru a desemna ceea ce este născut din adulter. Iar asta, desigur, inclusiv în franceză, de unde l-am preluat.
|
Această transformare semantică se explică prin:
|
- derivarea morfologică: adăugarea sufixului „-in” a făcut posibilă crearea unui adjectiv care califică ceea ce ține de adulter;
- evoluția socială și juridică: în societățile tradiționale, statutul copiilor născuți în afara căsătoriei era deosebit de important; termenul s-a specializat pentru a se referi în mod specific la copiii născuți în urma unei relații adulterine;
- nevoia de categorizare: istoric vorbind, legea făcea distincție între copiii legitimi și copiii nelegitimi, iar printre aceștia din urmă existau diferite categorii în funcție de circumstanțele nașterii lor: un copil „adulterin” era cel născut când mama era căsătorită cu altcineva decât tatăl lui natural.
Această specializare a sensului reflectă preocupările sociale și juridice din trecut, când filiația avea consecințe majore asupra bunurilor lăsate moștenire și a statutului social. Termenul a avut o puternică încărcătură stigmatizantă, reflecta modul în care societatea îi privea pe acești copii „marcați” de fărădelegea din care se născuseră.
|
În prezent, „adulterin” a devenit mai tehnic sau istoric, deoarece distincțiile juridice între copii în funcție de circumstanțele nașterii lor au dispărut în mare măsură din legislația modernă. Tocmai această „uitare” a stigmatizării a făcut posibilă greșeala rezultată din atribuirea acestui calificativ unei femei care-și înșală soțul.
|
Bref, Zoe este adulteră, nu adulterină!
|
|
🧑🏻🎓 Sperăm că v-am convins, dragi elevi. Spor la lecții vă dorim! Și nu uitați că una dintre cele mai eficiente căi de a învăța este să puneți la îndoială ceea ce vi se spune…
|
|
|
|
|
|
|
|
Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit! Probabil toată lumea cunoaște „chemarea” primăverii în versiunea lui Macedonski (Noapte de mai), dacă nu citind poemul, măcar prin adaptările melodice propuse de Mirabela Dauer sau Tudor Gheorghe. Ăsta-i și principalul motiv pentru care liliacul a câștigat competiția etimologică dendrofloricolă a lunii mai la dexonline (la mare luptă cu caprifoiul, iasomia și bujorul).
|
|
Iubitorii florilor și ai miresmelor cu siguranță vor aprecia cele două rezervații de liliac sălbatic din Lungești (județul Vâlcea) sau pădurea de liliac din Ponoarele (judetul Mehedinți), unde, în prima duminică a lunii mai, se ține un festival al liliacului.
|
|
|
|
La noi, numele de liliac este împrumutat de la bulgari — люляк /liuliac/ — care e clar înrudit cu turcescul leylak.
|
Cert e că, cu mici excepții (le vedeți pe hartă), toată Europa a preluat „leilacul” turcesc (da, ca la laleaua din numărul trecut... se pare că turcii aveau o slăbiciune pentru flori). Dar avem o veste bună și pentru tradiționaliști: mai pre limba lor, arbustul ăsta a fost inventat de traci. În traducere liberă pentru noi, ceștilalți, liliacul comun (Syringa vulgaris) este originar din peninsula noastră balcanică. Din pricina asta există două teorii etimologice:
|
- prima: cică turcii l-au preluat din zona Balcanilor (de unde este originar arbustul);
- a doua: se zice că l-ar fi împrumutat din persanul نیلک /nīlak/ „albăstrui” (prin intermediul arabei).
|
|
- este rudă apropiată cu măslinul (familia Oleacee);
- e comestibil (din flori se face sirop și șerbet);
- farmacia băbească folosea în trecut liliacul la fierturi, pentru că ar avea proprietăți aniinflamatoare și antiseptice, dar, atenție!, nu a fost validată științific eficacitatea medicală a liliacului, așa că nu vă apucați să vă tratați singuri;
- garantăm, în schimb, că e foarte eficient să (re)citiți povești cu liliac, precum aventurile Bălăioarei în pădurea de liliac (Povești cu Zâne, Contesa de Ségur — rusoaică exilată în Franța, unde altundeva…).
|
|
|
|
|
Alt mister, alt liliac
|
Misterul liliacului se adâncește când trecem de la floarea-nmiresmată la mamiferul zburător 🦇 Și numele acestuia tot din bulgară vine: ли́ляк /lilĭac/, care, probabil nu întâmplător, este doar o variantă de pronunțare a liliacului-floare de mai sus: люляк /liuliac/. Așadar, și-n română, și-n bulgară avem omonimia liliacului.
|
Pardon! În bulgărește am avut… căci azi bulgarii nu mai folosesc ли́ляк pentru zburător, ci îi spun прилеп /prilep/. Iar acest прилеп, desemnează și el tot o floare, tot mov (Viscaria vulgaris, fără nume special la noi).
|
|
Cin' să fie? Ce liliac? Nu mai pricep…
|
|
|
|
Bulgarii din bulgăríe
|
Bulgari o dată, bulgari de două ori... Potrivit ar fi să-i numim bulgăríe, doar că cuvântul ăsta înseamnă deja altceva: grădină de zarzavat. Și-i sinonim cu... sârb(ăr)ie. Nu pentru că sârbii ar fi, și ei, vrednici grădinari (poate sunt, n-am cercetat), ci pentru că bulgarii fugiți din Imperiul Otoman se autodeclarau... sârbi! pentru a evita să fie trimiși înapoi, căci turcii interziseseră autorităților din Țările Române să le permită bulgarilor să se instaleze la noi.
|
Revenind: cert e că limbile română și bulgară se au ca… frații surorile! 🤔 Ambele fac parte din Uniunea lingvistică balcanică. Tot ca frații (și surorile) sărbătorim și noi limba bulgară pe 24 mai, când bulgarii îi serbează pe Chiril și Metodiu, cei doi frați greci din Salonic. Aceștia nu au inventat alfabetul chirilic de fapt, ci pe cel glagolitic. Și l-au inventat nu în Bulgaria, ci în Moravia (carevasăzică prin Cehia de azi), unde erau trimiși ca misionari. Curat globalism avant la lettre!
|
|
Vă prezentăm și dumneavoastră alfabetul… misionarului! 😎 Pare că au strâns toate măscările desenate pe ziduri și le-au folosit pe post de litere. Nu-i de mirare că biserica a renunțat rapid la el!😇
|
|
|
La dexonline celebrăm bulgara împărtășindu-vă câteva lucruri mai puțin cunoscute despre legăturile pe care le are cu limba noastră…
|
- slava (veche), pe care o vedeți deseori prin dicționare ca limbă sursă a unor cuvinte românești, este numită și bulgara veche;
- slavona, limba bisericească și de cancelarie în Moldova și Țara Românească (și nu numai), este de fapt bulgara medie;
- cum în documentele oficiale românești scrise în slavonă se folosea deja alfabetul chirilic (azbuchea), dezvoltat în primul Imperiu/Țarat bulgar, acesta a devenit opțiunea firească și pentru scrierea limbii române;
…precum și câteva trăsături care dau bulgarei o aură specială printre limbile slave:
|
- este singura limbă slavă care și-a pierdut flexiunea cazurilor (iar limbile slave au de obicei 7 cazuri: nominativ, acuzativ, genitiv, dativ, instrumental, locativ și vocativ);
- e singura cu articol hotărât (clitic) — bine, și macedoneana are, dar mulți o consideră un dialect al bulgarei;
- are litera ă (scrisă ъ);
- nu are infinitiv, ca atare viitorul se formează de la prezent, cu particula ще /ște/ în față.
|
Честит празник на българския език! (La mulți ani!)
|
|
|
|
Dzua Natsionalã-a Armãnjlor
|
23 di Mai easte dzua natsionalã-a popului armãnescu cai bãneadzã arãspãndit tu Arbinishie, Vurgãrie, Gãrtsie, Machedonie di Nord, Rumãnie shi Sãrbie. Nai ma multu sã-nsimneadzã tu staturle di iu sãntu Armãnjlji, ma di la diaspora-armãneascã.
|
|
Sutsãtsle shi organizatsiile armãneshci u-pricunuscurã tu anlu 1991, ca dzuã pisimã tsi s-iurtuseascã pi 23 Mai, cãtse pi-atsea dzuã Sultanlu-a Imperiiljei Otomanã Abdul Hamid II u-pricunuscu Ullah Millet ("Miletea armãneascã") ti Armãnjlji unã dzuã ninte - pi 22 Mai 1905 cu documentu Irade.
|
|
|
Di anlu 2007 aistã dzuã easte iurtie ofitsialã tu Machedonie di Nord shi Armãnjlji tsi bãneadzã tu Machedonie di Nord sãntu liberi di lucru dupu nomlu inshit di la Ministeriat. Tru Rumãnie, si apufusirã tru 2021 unã altã (10 Mai) trã sã-li yiurtuseascã pi armãnji, ama nu hi unã dzuã ofitsialã.
|
Multsã-anji a tutlor Armãnjlor!
|
|
|
|
dexonline, cusurgiu din vocație
|
|
|
🗺️ Badahos sau noi așezări pe harta lumii. Aflăm din presa scrisă că „o fată a fost dată dispărută […] din Badahos, în Spania”. Deși nu ne este clar unde s-a petrecut tragicul eveniment, aflăm și că „Denisa locuia în orașul Badahos, undeva la granița dintre Spania și Portugalia”.
|
Nedumeriți de localizarea relativă a orașului, am desfășurat harta și… ce-am găsit? Doar o parte de adevăr! Numele real al localității se scrie Badajoz. Vorba lui Vasilică… monseur scrie, monseur zicem!
|
Cât despre situarea aproximativă, ar fi avut sens dacă redactorul site-ului de știri ar fi menționat că dispariția a avut loc la o sută de kilometri de Badajoz, în localitatea, de exemplu, Don Benito.
|
Greu cu geografia! S-a demodat și clișeul ăla… avem informația la un click distanță?
|
⚽️ False confruntări. Un titlu sportiv ne informează că „fanii furioși i-au confruntat pe jucători”. Dacă acțiunea s-ar fi regăsit într-un articol scris în engleză, nu am avea de spus nimic altceva decât că ne facem griji pentru jucătorii aflați în pericol. În cazul de față însă, ne temem pentru integritatea limbii române.
|
Verbul a confrunta, în accepția principală, înseamnă a pune față în față mai multe persoane, cu scopul de a afla veridicitatea spuselor sau faptelor lor. Nu credem că acesta a fost înțelesul pe care ziaristul dorea să-l transmită. Al doilea sens al verbului îl generalizează pe primul, raportându-se la observarea unor obiecte, opere etc. tot pentru a le compara sau verifica. Nici aici nu vedem legătura cu fanii furioși. Există și o formă reflexivă a acestui verb: a se confrunta (cu o problemă sau o situație), cu sensul de a face față unei probleme sau situații dificile. Nici acest caz nu pare să exprime ceea ce s-a întâmplat după meci. Ce ne facem?
|
Găsim ajutor în dicționarul englezesc, care menționează la definiția verbului to confront înțelesul pe care, probabil, jurnalistul, mare amator de Shakespeare, a dorit să-l sugereze… și anume că fanii furioși s-au înfruntat cu jucătorii după meci, adică au avut un schimb aprins de cuvinte.
|
|
Cam atât pentru astăzi! À bon entendeur, salut ! 😉
|
|
|
|
|
|
Rămânem în legătură, da?
V-a plăcut scrisoarea noastră? Scrieți-ne. O vorbă bună e întotdeauna binevenită.
|
Și dacă nu v-a plăcut, scrieți-ne. Ne-am obișnuit să fim și certați — de obicei, pentru greșelile altora (ale autorilor de dicționare) —, dar primim cu interes și criticile care ne privesc direct.
|
|
Iar dacă v-a plăcut mult, fiți generoși, trimiteți mailul nostru și la prieteni.
|
|
|
|
(dacă nu funcționează butonul, merge și cu reply la acest mail)
|
|
Nu uitați că dacă vreți să vă implicați cu entuziasm financiar în păstrarea, protejarea și propășirea limbii române în era digitală, puteți face oricând o donație sau să ne direcționați 3,5% din impozit.
|
|
|
|
|
|
|
Așteptăm cu nerăbdare reacțiile voastre și aduceți-vă aminte că cuvintele care nu se văd se uită!
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Anca Alexandru, decidentă la newsletter, voluntară dexonline de 6 ani deja, filoloagă (etimologic, „iubește vorbele”, nu și vorbăria), licențiată română-franceză, profă de franceză (limbă și literatură) la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați. Când l-a descoperit pe Céline a înțeles de ce a învățat limba franceză. Fără aere de șefă, dar exigentă din fire, îi forțează pe colegi să consimtă la ideile ei.
|
|
|
|
Radu Borza e la butoane, în spatele newsletterului, dar are și alte calități: e om bun… la toate! Inginer și matematician la bază, mânat de o curiozitate aparte, a intrat în Mensa (dar a ieșit repede), lucrează la dexonline de la începuturi, de la 9 la 6 e corporatist în capitală și mare amator de gâlcevi lingvistice. De mic voia să fie președinte, așa că s-a făcut președintele asociației dexonline.
|
|
|
|
Cătălin Frâncu, ex-membru dexonline în proces de răzgândire (sperăm noi, promitem că insistăm să revină, nu-l lăsăm liniștit), fondatorul dexonline, programator, MIT-ist, reîntors la matcă în București, actualmente antrenor de info: pregătește olimpici pentru națională. A descoperit secretul fericirii la Google: în loc să muncească 30 de ani și să ia pensie doar 5, a inversat cifrele.
|
|
|
|
|
|
Matei Gall, tehnician dozimetrist pensionat și scrabblist pasionat (campion, arbitru internațional, fost președinte al Federației Române de Scrabble), în tranșa de vechime de peste 20 de ani la dexonline. Bucureștean de origine, brașovean prin adopție, parizian în vacanțe. Căutător inveterat de nod în papură în DOOM și DEX (peste o mie de greșeli semnalate).
|
|
|
|
Octavian Mocanu, expert în inteligență artificială, în timpul liber, scrabblist și rebusist poliglot (fost președinte al Federației Catalane de Scrabble). Originar din Timișoara, acum își face veacul la Barcelona și uneori la Ibiza, unde câștigă mondialele de scrabble în catalană (în beția ritmurilor de la Amnezia). E voluntar dexonline de mai bine de 20 de ani, autor de articole lingvistice pe blogul nostru.
|
|
|
|
Elena Roșu, mezina dexonline, bucureșteancă neaoșă, ultima recru(ta)tă în echipa de desenatori, designer grafic de jocuri video, ilustrează cuvinte rare și proverbe românești, iubește natura și pietrele de râu. În acest newsletter, ea ne-a făcut de nerecunoscut.
|
|
|
|
|
|
