|
|
— slobod la limbă —
|
Doamnelor și domnilor,
|
|
|
💒 Începe conclavul. Bărbații aceia îmbrăcați în roșu-purpuriu se închid în Capela Sixtină, departe de ochii lumii și de telefoanele mobile confiscate (ca la noi la bac). Vor sta acolo până când vor alege un nou papă, chiar dacă asta înseamnă să mănânce paste fără sare timp de săptămâni întregi. Și, credeți-ne, bucătarii italieni consideră că asta-i o formă de tortură acceptată de Vatican.
|
|
Cine va fi noul papă? Un reformator sau un tradiționalist? Un european sau un american (chiar Trump)? Sau, de ce nu, un asiatic sau un african? Până vom afla, haideți să ne îmbogățim vocabularul vatican.
|
|
|
|
Cuvinte papale
|
|
Treaba cu papa (din gr. πάππας „tătic”) există numai în biserica catolică (gr. καθολικός „universal”). Când rămâne neocupat scaunul papal (moarte sau demisie), e declarat sede vacante (lat. „scaun liber”), iar la Vatican lumea începe să se pregătească. Se adună o grămadă de episcopi (gr. επίσκοπος „supraveghetor”) și cardinali (lat. cardinalis „principal”, din cardo „pivot, balama”) – atenție, unii sunt numiți patriarhi (gr. πατριάρχης „conducătorul familiei”). Aceștia sunt organizați de cardinalul șambelan / camerleng (din latina medivală camerlingus, provenit din francul kamerling „postelnic, îngrijitor al camerei suveranului”, la rându-i din lat. camera și sufixul germanic diminutival -ling), conducătorul unuia dintre cele 16 dicastere (gr. δικαστήριον „tribunal”, practic departamente guvernamentale) – numit și Camera Apostolica (nu e nevoie de traducere). Dicasterele formează „guvernul” Sfântului Scaun, Curia Romana (lat. „curtea romană”).
|
|
|
Pentru a alege noul papă, cardinalii cu drept de vot (cei sub 80 de ani) se strâng în conclav (lat. conclave literal „[cameră închisă] cu cheia”, desemna în latină camera în care matroanele își primeau oaspeții intimi) și nu ies până nu aleg un papă, care, tehnic, nu trebuie să fie cardinal, de fapt nici măcar preot. Trebuie doar să fie bărbat, catolic, sub 80 de ani (iar!), necăsătorit... și să fie votat de două treimi din cei prezenți (d-aia merge greu treaba). Tradiția conclavului (încuierii) a început odată cu cea mai mare perioadă de interregn (lat. interrregnum „între domnii”), care a durat 2 ani și 9 luni (noiembrie 1268 – septembrie 1271).
|
|
|
|
|
Semnalul despre cum merge votul pentru lumea din afară este fumul care iese din hornul montat special pe Capela Sixtină (după numele papei Sixtus IV, în timpul căruia a fost construită, în 1473), obținut prin arderea buletinelor de vot după ce au fost unse cu substanțe speciale: fumul negru (fumus niger) înseamnă că votul nu a mers, fumul alb (fumus albus) că da, papa a fost ales! Apoi, alesul este întrebat de Cardinalul Decan (lat. decanus „șef peste zece [oameni]”) dacă acceptă să fie Suveran Pontif (lat. pontifex „făcător de poduri”). Doar nu credeați că se poate alege un papă fără ca el să vrea să fie papă… După acceptare, iese fumul alb, se descuie conclavul și se răspândește vestea: Habemus Papam („Avem Papă”), mai exact „Annuntio vobis gaudium magnum: Habemus Papam!” („Vă anunț o mare bucurie: Avem Papă!”).
|
|
|
|
Noul papă, în Stanza delle lacrime (it. „camera lacrimilor”), va primi însemnele papale – sutana albă, mozzetta (it. „capă”), mitra sau zucchetto (it. zucchetto „dovlecel”), crucea pectorală și ferula (it. ferula „baston, cârjă”) – iar apoi va rosti de la balconul bazilicii Sfântul Petru (lat. basilica, din grecescul bizantin βασιλικὴ στοά, „portic regal”) celebrul Urbi et Orbi (lat. „către oraș [Roma] și către lume”).
|
|
Valete in Domino! („Rămâneți [cu bine] cu Domnul!”)
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Anca Alexandru, decidentă la newsletter, voluntară dexonline de 6 ani deja, filoloagă (etimologic, „iubește vorbele”, nu și vorbăria), licențiată română-franceză, profă de franceză (limbă și literatură) la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați. Când l-a descoperit pe Céline a înțeles de ce a învățat limba franceză. Fără aere de șefă, dar exigentă din fire, îi forțează pe colegi să consimtă la ideile ei.
|
|
|
|
Radu Borza e la butoane, în spatele newsletterului, dar are și alte calități: e om bun… la toate! Inginer și matematician la bază, mânat de o curiozitate aparte, a intrat în Mensa (dar a ieșit repede), lucrează la dexonline de la începuturi, de la 9 la 6 e corporatist în capitală și mare amator de gâlcevi lingvistice. De mic voia să fie președinte, așa că s-a făcut președintele asociației dexonline.
|
|
|
|
Cătălin Frâncu, ex-membru dexonline în proces de răzgândire (sperăm noi, promitem că insistăm să revină, nu-l lăsăm liniștit), fondatorul dexonline, programator, MIT-ist, reîntors la matcă în București, actualmente antrenor de info: pregătește olimpici pentru națională. A descoperit secretul fericirii la Google: în loc să muncească 30 de ani și să ia pensie doar 5, a inversat cifrele.
|
|
|
|
|
|
Matei Gall, tehnician dozimetrist pensionat și scrabblist pasionat (campion, arbitru internațional, fost președinte al Federației Române de Scrabble), în tranșa de vechime de peste 20 de ani la dexonline. Bucureștean de origine, brașovean prin adopție, parizian în vacanțe. Căutător inveterat de nod în papură în DOOM și DEX (peste o mie de greșeli semnalate).
|
|
|
|
Octavian Mocanu, expert în inteligență artificială, în timpul liber, scrabblist și rebusist poliglot (fost președinte al Federației Catalane de Scrabble). Originar din Timișoara, acum își face veacul la Barcelona și uneori la Ibiza, unde câștigă mondialele de scrabble în catalană (în beția ritmurilor de la Amnezia). E voluntar dexonline de mai bine de 20 de ani, autor de articole lingvistice pe blogul nostru.
|
|
|
|
Elena Roșu, mezina dexonline, bucureșteancă neaoșă, ultima recru(ta)tă în echipa de desenatori, designer grafic de jocuri video, ilustrează cuvinte rare și proverbe românești, iubește natura și pietrele de râu. În acest newsletter, ea ne-a făcut de nerecunoscut.
|
|
|
|
|
|
