— slobod la limbă —

Doamnelor și domnilor,

Am tot spus că-n răvașul ăsta vă dăm lecții de română – dar, desigur, e o glumă 😇 Cum am putea să ne propunem să instruim niște oameni pe care nu-i cunoaștem și nici nu-i vedem? Trimitem lunar această scrisoare fără să știm cine-o va citi. Știm doar că va fi citită, poate, după numărul de abonați. De aceea, ar fi ipocrit să spunem că scriem „pentru public”. În realitate – sună cinic, dar e sincer – nu prea ne pasă de ceilalți, noi să fim mulțumiți 🫣

Ceea ce scriem în newsletter și facem la dexonline în general e sincer și cinstit față de noi și preocupările noastre lingvistice. Prin urmare, dacă există cititori care remarcă asta și rezonează cu pasiunile noastre, vor aprecia tot sincer și cinstit în raport cu ei înșiși…

Mulțumim pentru aprecieri, cititori din toate țările zările! Le citim cu aceeași plăcere cu care scriem și noi aceste rânduri. Mai jos, cele mai recente mesaje primite 💌
Iar pentru că ne apreciază români mutați pe la vecini, ne-am gândit să onorăm și noi astăzi limbile de pe alte meleaguri.

Ziua limbii ucrainene 🇺🇦

Ne pornirăm să scriem câte ceva despre ziua limbii ucrainene, instituită la 9 noiembrie 1997, însă am constatat că de doi ani s-a mutat pe 27 octombrie. Nu-i bai, n-o amânăm pe anul viitor, nu ne lăsăm noi impresionați că unele state – laice! – permit bisericilor să își bage coada în calendarul civil, că asta a fost cauza principală: schimbarea calendarului bisericesc. Acel 9 noiembrie era de fapt 27 octombrie bisericesc.

Pornim de la întrebarea: cât am dat și cât am luat? E limpede: sute de cuvinte, în ambele direcții. Noi le-am dat brânza și mămăliga, poate și ciobanul, ei ne-au dat borșul, țurca și caterinca (instrumentul). Desigur, mai toate cuvintele au rămas regionalisme, doar câteva, după cum se vede, au pătruns și-n limba de zi cu zi.

Ucrainenii, deși au început să scrie documente mult mai devreme decât românii – cu vreo 400 de ani înainte –, le-au scris în limba greșită: bulgara (aia veche, liturgică), exact ca noi! Asta înseamnă să se ocupe vikingii de partea administrativă 🤦🏻‍♀️ Kyivul / Kievul era oraș încă din anul 900 și avea și construcții mari și trainice (unde să păstreze documentele): biserica Sf. Sofia e fondată în secolul XI. Primele scrieri în limba vernaculară au apărut în același timp și la ei, și la noi, pe la mijlocul secolului XVI.

Pe atunci, ucrainenii aveau obiceiul să se numească ruteni, rusini (de la Kievan rus, de unde și-au luat numele și rușii) sau chiar rusnaci (care înseamnă ucrainean, nu rus, cum crede lumea, și a devenit peiorativ doar în ultimul secol). Numele de acum vine de la numele cnezatelor de frontieră (u- „lângă” + krai „țară”), similare cu banatele (conduse de bani) sau mărcile (de marchizi).

Fără legătură cu limba, interesant e că, deși-i independentă abia din 1991, Ucraina e membră ONU din 1946, membru fondator chiar!

З Днем української писемності та мови!

Ziua limbii maghiare 🇭🇺

Ne-a mirat că până-n 1844 limba oficială (administrativă) a Ungariei a fost... latina! Apoi, s-a schimbat politica, s-a schimbat și limba. Pe 13 noiembrie în acel an latina a încetat să fie limbă oficială, lăsând locul maghiarei, care fusese impusă ca limbă obligatorie în majoritatea școlilor și permisă în administrație cu câțiva ani mai devreme doar. Schimbările s-au făcut vizibile rapid. Dacă în 1844 aproape 60% din populația Budapestei folosea ca primă limbă germana (dublu față de maghiară), raportul s-a inversat în mai puțin de 30 de ani.

Cea mai importantă caracteristică a limbii maghiare este aglutinarea, adică adăugarea unor bucățele de cuvinte (similare cu sufixele) care modifică sensul. Practic se pot construi cuvinte extrem de lungi. Ca de exemplu: megszentségteleníthetetlenségeskedéseitekért 😮
Cuvânt Sens aproximativ Observație
1 szent sfânt rădăcina cuvântului
2 szentség sfințenie sufix -ség = sufix de abstractizare („-itate”)
3 szentségtelen nesfânt, profan sufix -telen = „fără / lipsit de”
4 megszentségtelenít a profana, a desacraliza prefix meg- = perfectiv („a face complet”); sufix -ít = formator de verb („a face să fie...”)
5 megszentségteleníthet poate fi profanat sufix -het = marcă de posibilitate („a putea fi...”)
6 megszentségteleníthetetlen imposibil de profanat sufix -etlen = „nu poate fi...” („in-”, „im-”)
7 megszentségteleníthetetlenség imposibilitatea de a fi profanat -ség din nou = substantiv abstract („-itate”)
8 megszentségteleníthetetlenséges care are caracter de imposibil de profanat sufix -es = adjectival („-os”, „-esc”, „-ce”)
9 megszentségteleníthetetlenségeskedik se comportă ca și cum ar fi imposibil de profanat sufix -kedik = verb reflexiv / frecventativ („a se comporta ca...”)
10 megszentségteleníthetetlenségeskedésetek comportarea voastră ca și cum ați fi imposibil de profanat -és = substantivizare („acțiunea de a...”), -etek = posesiv plural „al vostru”
11 megszentségteleníthetetlenségeskedéseitekért pentru comportarea voastră ca și cum ați fi imposibil de profanat -ért = postpoziție/sufix care exprimă „pentru”
Schimburile de cuvinte cu româna au fost destul de intense, în special de la ei la noi. Cel mai cunoscut cuvânt de origine maghiară este probabil „oraș”, care vine de la város, la rându-i format din vár „cetate”. Din forma várad avem numele a două orașe: Arad și Oradea. Ei ne-au luat, ca și ucrainenii, brânza, mămăliga și coliba!

Boldog a magyar nyelv napját!

Sfârșit de toamnă în Albania 🇦🇱

...sau cel puțin așa ne-ar plăcea, dacă ne uităm în calendar:
  • 17 noiembrie – ziua eliberării Tiranei (sărbătorită în special în timpul comunismului);
  • 22 noiembrie – ziua limbii și a alfabetului albanez;
  • 28 noiembrie – ziua drapelului și a independenței (eliberarea de Imperiul Otoman);
  • 29 noiembrie – ziua eliberării Albaniei de naziști.
Ne concentrăm pe obiectul muncii: limba și alfabetul. Pentru o limbă care nu a fost niciodată folosită pe scară largă și care se află și la două țări depărtare de România, există curios de multe cuvinte comune, unele intrate probabil în ambele limbi prin substratul comun traco-ilir, altele traficate între ele.

Am numărat (automat 👩🏻‍💻) în dicționarele românești 90 de cuvinte atestate ca fiind de origine albaneză și alte câteva mii ce prezintă similarități de pronunție, dar cu etimologie neclară. Miile astea fac imposibil de neglijat teoria cum că albaneza și româna au fost surori o perioadă destul de lungă (cum zice și Dan Alexe, de exemplu). Aruncați o privire pe cele 90:
abur, balaur, baltă, barză, bârsă, brad, brâu, buc, a (se) bucura, bulz, bunget, buză, capsoman, caraban, căciulă, căpușă, cătun, ceafă, cioară, cioc, ciut, ciută, coacăză, copac, copil, curm, a curma, curpen, cursă, de, droaie, fărâmă, fluier, fluture, gard, gata, gălbează, a găti, ghimpe, ghionoaie, ghiuj, grapă, gresie, groapă, grumaz, grunz, a (se) gudura, a hămesi, lai, mal, mazăre, măgar, măgură, mărar, măre, mătrăgună, mânz, mânzare, mânzat, mâță, mire, moașă, molid, mugur, mură, murg, na, năpârcă, oare, olog, pală, păstaie, pârâu, pupăză, rață, rânză, sâmbure, straiță, strungă, șopârlă, tărăboi, traistă, țap, țarc, vatră, văpaie, viezure, zară, zgardă, zgură.
Vedeți că și celebrele „autohtone” barză, mânz, viezure au corespondent identic în albaneză.

Sigur, au contribuit și alți factori la similitudinea vocabularului: în primul rând, și albaneza a fost (parțial) romanizată, apoi, face parte din uniunea lingvistică balcanică și, nu în ultimul rând, modernizarea albanezei s-a făcut cu limbaj științific și tehnic bazat, ca în mai toate limbile moderne, pe greacă și latină.

Ce cu certitudine nu avem în comun cu albaneza este adaptarea numelor străine la pronunție. Uitați cum îi scriu ei pe celebrii:
  • George Washington ➝ Xhorxh Uashington
  • William Shakespeare ➝ Uiliam Shekspir sau Uiljëm Sheikspië
  • Charles Baudelaire ➝ Sharle Bodler
  • Arthur Rimbaud ➝ Artur Rembo
  • Paul Verlaine ➝ Pol Vërlen
Cu alte cuvinte, c se pronunță ț, ç și q se pronunță ca ce/ci-urile noastre (primul mai dur, al doilea mai surd), xh și gj sunt ge/gi (la fel, sonor-surd), th și dh sunt th-ul din engleză (la fel, sonor-surd), sh e ș-ul nostru, zh e j-ul nostru, ll e ca ll-ul spaniol, iar nj ca ñ-ul spaniol. La vocale, ë e ă, j e i scurt, iar y e ca ü-ul franțuzesc... Chiar că trebuie sărbătorită complicăciunea asta! 😅

La final, și două legături istorice...
  • Nicolae Iorga a scris prima istorie a Albaniei în 1919, după ce prelegerile lui fuseseră folosite și la Conferința de pace de la Londra din 1913 pentru susținerea independenței acestei țări. Drept recunoștință, Iorga a primit în 1931 de la regele Zog un teren de 767 de metri pătrați în Sarandë, donat apoi de Iorga statului român cu condiția de a construi acolo un institut. Așadar, cel puțin teoretic, România are ieșire și la Marea Mediterană 🌊 Terenul a fost retrocedat ilegal în 1990, dar recâștigat în justiție de statul român în 2008. De atunci, nu mai avem vești...
  • Un cântec patriotic românesc, Pe-al nostru steag e scris Unire de Ciprian Porumbescu, fost imn al României în perioada 1975-1977, a ajuns imnul Albaniei. Practic, timp de doi ani, România și Albania au avut același imn, dar guvernul comunist român și-a dat seama până la urmă de gafă și a trecut la Trei culori (cunosc pe lume). Astăzi se intonează încă în Albania Hymni i Flamurit „Imnul drapelului”. Versurile, inspirate de cele originale românești ale lui Andrei Bârseanu, au fost scrise de Asdreni (pseudonimul lui Aleksander Stavri Drenova), poet de origine aromână, în 1912, anul când Albania și-a obținut independența. Asdreni, deși născut la Korçë, a trăit aproape toată viața la București. Cu siguranță nu întâmplător, România a fost prima țară care a recunoscut independența Albaniei.
Gëzuar Ditën e Alfabetit të Gjuhës Shqipe!

Sfântul Andrei, fetiș românesc contemporan

Luna asta îl sărbătorim și pe Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi Chemat, Ocrotitorul României!

Știați că nu există nici măcar un domnitor român cu numele Andrei? (sunt în Transilvania doi András, dar de origine maghiară). Nici boieri cu acest nume nu descoperim până aproape de 1800, iar din puținele date despre onomastica populară aflăm că Andrei nu era foarte răspândit pe-atunci. Apare în antroponimia românească la începutul secolului XIX, odată cu creșterea influenței Imperiului Țarist în zonă (care a ocupat Țările Române de vreo 10 ori, prima dată în 1739!). Așadar, dacă tradiție nu e, nimic nu e... cum ar spune suveraniștii, doar că de data asta nu se aplică: celebra formulă „reîntoarcerea la tradiții” pare aici un mod de a falsifica istoria...

Pe 30 noiembrie la noi e mare sărbătoare! Sf. Andrei a devenit patronul spiritual al României în 1997, după o rapidă înaintare în grad... căci abia cu doi ani înainte, în 1995, fu promovat ca sfânt cu cruce roșie în calendarul ortodox. Până atunci fusese un sfânt minor în hagiografia autohtonă. Vezi, de exemplu, calendarul bisericesc din 1923:
Singurele datini legate de numele Andrei erau eminamente păgâne: obiceiul punerii grâului (pentru a măsura norocul personal sau recolta de cereale din următorul an) și asocierea cu strigoii (noaptea sărbătorii fiind un Halloween românesc avant la lettre). Uitați ce zice Alecsandri în Noaptea sfântului Andrii:

Zgomot trist în câmp răsună!
Vin strigoii, se adună!
Părăsind a lor secrii.
Voi, creștinelor popoare,
Faceți cruci mântuitoare,
Căci e noaptea-ngrozitoare,
Noaptea Sfântului Andrii!

Ce-a fost a fost... Cert e că dacă acum 75 de ani Andrei nu apărea printre primele 10 prenume la băieți, astăzi a ajuns pe locul al doilea (după Ion), cu peste 480.000 de domni care poartă acest nume. Interesant e că apare foarte des ca nume compus, doar aproximativ 90.000 îl poartă exclusiv. Iată cum arată statisticile:
La mulți ani tuturor! 🌾

Sweet November, Ramona

Fără legătură cu filmul. Doar ne-a plăcut titlul și-l găsim mai mult decât potrivit pentru Ramona noastră, cea mai veche desenatoare de la dexonline: Ramona Costea.

Ramona ilustrează de 10 ani deja pentru rubrica Cuvântul zilei și împlinește frumoasa vârstă de 427 de ilustrații pentru dexonline 😍 Le puteți vedea câteva zile în fiecare lună pe site sau e suficient să aruncați o privire pe contul nostru de instagram unde o tăguim la fiecare contribuție.

Ca tot voluntarul care se respectă, ea a venit spre noi și a rămas până azi, deși nimic din primul mesaj nu prevestea că ar fi începutul unei frumoase prietenii...

Așa ne scria ea:
După ce ne-a anunțat că echipa Miolk din care făcea parte a câștigat premiul cel mare la bienala de arhitectură (poate tocmai din cauza citatului pe care i l-am lămurit 😉), Ramona și-a oferit serviciile de desenatoare ca să ne mulțumească. Și n-a venit singură, a mai convins câțiva arhitecți de la Miolk. 5 dintr-o lovitură! Ce dărușag pe dexonline! 🤩
În atenția indiscreților. Ramona s-a născut la Tecuci. S-a dus la Iași pentru facultate și acolo a rămas. De fapt, a învățat foarte bine și profesorii n-au mai lăsat-o să plece. Azi e și ea profă la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași, Facultatea de Arhitectură. Călătorește mult, citește tot timpul, are abonament la teatru și mai merge uneori la câte-o cozerie ca s-o putem vedea și noi.

Ironia sorții, deși dexonline n-a răsplătit-o financiar niciodată (știți voi de ce... 👇), primul ei desen a fost despre bani... bani peșin chiar 💰 Iată-l aici.
La mulți ani, Ramona! 🌻 Și la mulți bani! (urarea românului). Nu promitem nimic, dar măcar rămânem consecvenți 😇

Păstrăm legătura, da?

V-a plăcut scrisoarea noastră? Scrieți-ne. O vorbă bună e întotdeauna binevenită.

Și dacă nu v-a plăcut, scrieți-ne. Ne-am obișnuit să fim și certați – de obicei, pentru greșelile altora (ale autorilor de dicționare) –, dar primim cu interes și criticile care ne privesc direct.

Iar dacă v-a plăcut mult, fiți generoși, trimiteți mailul nostru și la prieteni.
(dacă nu funcționează butonul, merge și cu reply la acest mail)

Atenție! Dacă ne scrieți, riscați să vă faceți cunoscuți 🤩 pentru că publicăm răspunsul cu tot cu datele de recunoaștere ale curiosului (nume, adresă de e-mail). Pentru transparență. Și credibilitate.

Nu uitați că dacă vreți să vă implicați cu entuziasm financiar în păstrarea, protejarea și propășirea limbii române în era digitală, puteți face oricând o donație.
Așteptăm cu nerăbdare reacțiile voastre și nu uitați că cuvintele care nu se văd se uită.

Pa! (din ungurește 😉)

Echipa dexonline

(ca să știți cine-s cosmopoliții)

Anca Alexandru, decidentă la newsletter, voluntară dexonline de 7 ani deja, filoloagă (etimologic, „iubește vorbele”, nu și vorbăria), licențiată română-franceză, profă de franceză (limbă și literatură) la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați. Când l-a descoperit pe Céline, nobody's perfect, a înțeles de ce a învățat limba franceză. Fără aere de șefă, dar exigentă din fire, îi forțează pe colegi să consimtă la ideile ei.

Radu Borza e la butoane, în spatele newsletterului, dar are și alte calități: e om bun… la toate! Inginer și matematician la bază, mânat de o curiozitate aparte, a intrat în Mensa (dar a ieșit repede), lucrează la dexonline de la începuturi, de la 9 la 6 e corporatist în capitală și mare amator de gâlcevi lingvistice. De mic voia să fie președinte, așa că s-a făcut președintele asociației dexonline.

Octavian Mocanu, expert în inteligență artificială, în timpul liber, scrabblist și rebusist poliglot (fost președinte al Federației Catalane de Scrabble). Originar din Timișoara, acum își face veacul la Barcelona și uneori la Ibiza, unde câștigă mondialele de scrabble în catalană (în beția ritmurilor de la Amnezia). E voluntar dexonline de mai bine de 20 de ani, autor de articole lingvistice pe blogul nostru.

Matei Gall, tehnician dozimetrist pensionat și scrabblist pasionat (campion, arbitru internațional, fost președinte al Federației Române de Scrabble), în tranșa de vechime de peste 20 de ani la dexonline. Bucureștean de origine, brașovean prin adopție, parizian în vacanțe. Căutător inveterat de nod în papură în DOOM și DEX (peste o mie de greșeli semnalate).

Cătălin Frâncu, ex-membru dexonline în proces de răzgândire (sperăm noi, promitem că insistăm să revină, nu-l lăsăm liniștit), fondatorul dexonline, programator, MIT-ist, reîntors la matcă în București, actualmente antrenor de info: pregătește olimpici pentru națională. A descoperit secretul fericirii la Google: în loc să muncească 30 de ani și să ia pensie doar 5, a inversat raportul.

Elena Roșu, mezina dexonline, bucureșteancă neaoșă, ultima recru(ta)tă în echipa de desenatori, designer grafic de jocuri video, ilustrează cuvinte rare și proverbe românești, iubește natura și pietrele de râu. În acest newsletter, ea ne-a făcut de nerecunoscut.