|
|
— slobod la limbă —
|
Doamnelor și domnilor,
|
|
|
La dexonline ne adunăm frecvent în conciliabule – reale sau virtuale – pe teme lingvistice și organizatorice. Acolo ne confruntăm în mod explicit cu toate procesele și limitele inerente unei reflecții „autentice”: îndoiala, aporia, ideea nedusă până la capăt… Asta-i munca noastră! Iar munca nu-i distractivă, fabrica nu-i amuzantă. Așa-i și „fabrica” dexonline de cele mai multe ori.
|
|
Tocmai de aceea, încercăm să facem din acest newsletter fie o lupă, fie un telescop sau un microscop prin care să privim limba în straturile ei profunde, exact ca-n știință. Învățăm să clarificăm cuvintele care se tulbură și să le recuperăm pe cele care se pierd. Inevitabil, răvașul nostru devine un instrument de căutare. Dumneavoastră ne întrebați. Noi nu știm să răspundem din prima, dar căutăm. Iar apoi v-arătăm ce-am căutat, ce-am găsit sau măcar drumul pe care l-am bătătorit. Ne prezentăm așadar în fața dumneavoastră mai curând ca niște elevi decât ca profesori (deși unii dintre noi chiar profi suntem, cu patalama): elevi care au decis să înțeleagă limba cât mai bine cu putință. Iată-ne deci și azi cu temele făcute 📚
|
|
|
|
|
|
De te-ar bate, neică, dragostile mele toate... șaraiman!
|
|
Începem chiar cu una la care n-am găsit răspunsul. O publicăm totuși tocmai pentru că poate-poate cineva dintre dumneavoastră deține adevărul absolut 😉:
|
|
|
|
Ilinca, unii zic c-ar proveni din... tătară, şalaman, unde ar înseamna „eu cânt”, alții că are legătură cu neaoșul sărăiman „sărac; orfan”. Însă aceste ipoteze suferă de un cusur greu de trecut cu vederea: nu țin cont de explicațiile pe care chiar Romica Puceanu le-a adus.
|
|
|
|
Am zice că misterul a fost elucidat, doar că... nu există numele ăsta în Turcia. Am verificat! Din păcate, nu am găsit nici cântecul turcesc, deci nici numele lui. Sigur, ar putea fi un nume pocit sau o combinație de cuvinte pocite: fie cu saray „palat”, fie cu aman, ce imită oftatul. Dar n-avem niciun element concret care să ne ajute să trecem de faza asta de supoziții... Dumneavoastră? 🤔
|
|
|
|
|
|
Pe Mississippi în sus: la sursă sau la izvor?
|
|
|
|
|
Irina, e drept că sursa unui râu poate fi considerată un pic nelalocul ei, dar asocierea nu-i nouă. Uitați-o și în presa de acum o sută de ani:
|
|
|
Fuse un franțuzism care s-a evaporat ușor-ușor din română și care acum e resuscitat, culmea!, din engleză. De cele mai multe ori, tradus greșit: source e adesea un false friend, căci înseamnă mai multe chestii, nu doar „sursă”, ci și „început”, „focar”, „izvor”, „fântână” etc.
|
Totuși, în cazul râului Mississippi n-ar fi prea potrivit termenul „izvor” pentru simplul fapt că Mississippi izvorăște (!) dintr-un... lac! N-am identificat în română alt cuvânt ce l-ar putea înlocui – obârșie eventual s-ar potrivi, dar sigur multora li s-ar părea desuet.
|
|
Am făcut și un sondaj pe pagina noastră de Facebook și am aflat că izvor:obârșie:sursă ar fi folosite în raport de 1:2:3 de către utilizatorii noștri în cazul ăsta precis. Așadar, sursa are câștig de cauză 🏆
|
|
|
|
|
|
E sau nu motorina germană?
|
|
Ernő Madarasz din Budapesta ne trage prietenește de urechi și ne transmite că motorină nu poate proveni din germană deoarece cuvântul Motorin nu există în dicționarele de limbă germană.
|
|
|
Domnule Ernő Madarasz, vă mulțumim pentru semnalare și e foarte bine că ne faceți CTC-ul. Aveți dreptate și nu prea...
|
|
E-adevărat că termenul nu este un substantiv comun în germană, dar împrumutăm – și nu rar! – cuvinte care desemnează nume proprii, nume de mărci în general. În cazul de față avem de-a face cu numele unui produs petrolier. În imagine, un articolaș din Allgemeine Automobil-Zeitung, iunie 1902:
|
|
|
|
Sigur, nu putem exclude o creație autohtonă, termenul motor-ină fiind foarte ușor de creat în orice limbă. Cu toate acestea, îl găsim atestat în română abia prin 1907, în Universul nr. 349, 20 decembrie:
|
|
|
|
În dulcea tradiție a protocronismului românesc, aflăm din ziarul Dimineața (nr. 1405, 15 ianuarie 1908) că numele și combustibilul ar fi autohtone...
|
|
|
|
...pe când motorina (sau diesel cum i se mai spune pe alte tărâmuri) a fost rezultatul căutărilor unui combustibil ideal pentru motorul inventat de inginerul german Rudolph Diesel (în 1892), căci motorul a fost proiectat să funcționeze cu orice tip de combustibil (inițial s-a încercat cu țiței, praf de cărbune, ulei de arahide ș.a.m.d.).
|
|
|
|
|
|
Fludor, pastă de lipit
|
|
Mihai ne testează cu o omofonie etimologică:
|
|
|
Mihai, suntem nevoiți să vă dezamăgim. Oricât de poetică ar fi potriveala, nu se susține. Realitatea e mai prozaică: etimologie necunoscută nu înseamnă neapărat că nu a fost găsită, ci uneori că nimeni nu s-a obosit s-o caute.
|
|
Dacă aruncăm o privire prin ziarele de la începutul secolului trecut, vedem că fludorul a fost un nume comercial la modă pentru o pastă de lipit metal. Deci tot nume propriu, tot o marcă. Mai jos, o reclamă din 1910 din revista maghiară Elektrotechnika:
|
|
|
|
După cum se vede, știm și numele producătorului german: Classen & Co.
|
|
Imediat după al doilea război mondial, numele produsului, folosit probabil în Transilvania, este adoptat ca nume comun în limba română. Înfrățirea, 1921:
|
|
|
|
Chiar dacă termenul inițial este german, probabil că noi l-am preluat prin maghiară.
|
|
|
|
|
|
Renumit... mai renumit... cel mai renumit!
|
|
Nicușor ne întrebă dacă termenul renumit acceptă superlativul relativ. Acceptă, sigur că acceptă!
|
|
|
|
Adevărul e că în manualele școlare informațiile despre formarea superlativului nu sunt cele mai clare... te ajută să-ți faci o idee, dar rămâi în ceață. Și-i păcat, de vreme ce gramaticile „serioase” propun un test foarte simplu pentru situațiile de genul ăsta, test care acoperă probabil 99% din cazuri. GLR, 2008, vol. I, p. 166:
|
|
|
Întrebarea e dacă renumit se supune sau nu variației de intensitate. Noi credem că da. Pot foarte bine să spun că vinul franțuzesc e „mai renumit” decât cel italienesc.
|
Un pic mai sigur este testul cu superlativul absolut: dacă zicem „foarte renumit”, atunci în mod cert putem spune și „cel mai renumit”.
|
|
În zilele noastre democratice (încă) funcționează și testul „majoritatea decide” (the strength is in numbers): căutăm pe Google numărul de ocurențe. „Cel mai renumit” apare în peste 100.000 de documente. Iată încă o confirmare a răspunsului.
|
|
|
|
|
|
Luați prin învăluire...
|
|
Zvezdan (ce nume deosebit 🤩), cuvântul ăsta nu apare în dicționarele noastre. Cel mai probabil e împrumutat din engleză. Deși englezii susțin că l-ar fi preluat direct din latină în secolul XVI, e posibil să-l fi luat de fapt din franceză, unde este atestat încă din secolul XIV. E derivat din latinescul circumvenire, care însemna „a veni în jurul”, de unde „a asedia”, apoi „a înșela”.
|
Cele mai vechi utilizări ale lui circumvent în limba latină se refereau la o tactică de război în care inamicul era înconjurat și capturat. Se aplica și la vânătoare, unde prada era pe post de „inamic”.
|
Această semnificație nu se potrivește exact cu utilizările moderne ale cuvântului. Deși ideea de stratagemă rămâne, în zilele noastre circumvent sugerează mai degrabă evitarea unor capcane (de obicei legislative) decât prinderea în capcană.
|
|
În română, prima atestare a unor forme din familia verbului a circumveni datează din secolul XIX – vezi ziarele Românul, 2 februarie 1871, și Constituționalul, 18 ianuarie 1894 – și în mod cert la vremea aceea sursa era franceza.
|
|
|
|
Chiar și pentru forma substantivală, tot în secolul XIX avem prima atestare – Tribuna Sibiului, 19 decembrie 1891:
|
|
|
|
În perioada comunistă s-a produs un hiatus (cine avea atunci curaj să înșele... în afara statului însuși? 😵💫), abia în 1994 îl regăsim chiar într-un text de lege. Ne întrebăm cum este posibil ca în legile românești să fie folosiți termeni care nu-s nici explicați, nici nu apar în dicționare.
|
|
|
|
|
|
Dă-te laoparte!
|
|
Luna trecută a fost agitație pe dexonline în jurul acestui laoparte. Lumea a aflat că DOOM³ l-a legat. Sofia ne cere părerea despre această schimbare.
|
|
|
|
Răspunsul nostru pe scurt:
|
Sofia, încercăm să nu avem păreri despre chestiuni normative punctuale. Pe noi ne interesează principiile după care se produc modificările, căci fără ele, am zice că-s discreționare. Din păcate, n-am identificat rațiunea pentru care Academia făcu această schimbare...
|
|
Academia are dreptul (și obligația), conform legii, să schimbe regulile ortografice. Dar în același timp are și „privilegiul” de a se face singură de râs, introducând modificări fără temei. Sigur, ne putem exprima și noi obiectiv opinia... În cazul de față vorbim de o întoarcere în timp: acum aproape 100 de ani acest mod de scriere era recomandat. Uitați un extras din Îndreptar și vocabular ortografic, 1941:
|
|
|
|
Noi am renunțat să ne mai punem întrebarea „de ce?” în legătură cu „inovațiile” Academiei 😇
|
|
|
|
|
|
De Anul Nou: ciurigău
|
|
Și Cristi ne poartă înapoi în timp, la Crăciunurile de odinioară (merge și pluralul 😉), pe vremea când bunicii erau grijulii, colindătorii neaoși, iar prăjiturile abia scoase din cuptor (că doar n-o să spunem hand-made). Niște ciurigăi 🥨 avem plăcerea să vă servim acum, la final de newsletter și la final de an 🥳
|
|
|
|
Ciurigău este amintit numai în câteva ediții ale Dicționarului de regionalisme și arhaisme din Maramureș (Dorin Ștef, 2011, 2015, 2021), cu definiția:
|
Prăjituri din aluat cu ouă și lapte, în formă de covrig; se dau la colindători.
|
La etimologie, se indică maghiarul csöröge, cu înțelesul eronat: inel. Csöröge, cu variantele regionale: csőröge, csörege, csőrege și csörge (atestă A magyar nyelv értelmező szótára), are tot înțeles culinar, doar că, tradițional, cu o formă care seamănă mai degrabă cu niște fâșii. Ca origine, pare a fi derivat din verbul csörög (a zornăi), zgomotul produs la frigerea prăjiturii în uleiul încins.
|
|
|
|
|
|
Păstrăm legătura, da?
V-a plăcut scrisoarea noastră? Scrieți-ne. O vorbă bună e întotdeauna binevenită.
|
Și dacă nu v-a plăcut, scrieți-ne. Ne-am obișnuit să fim și certați – de obicei, pentru greșelile altora (ale autorilor de dicționare) –, dar primim cu interes și criticile care ne privesc direct.
|
|
Iar dacă v-a plăcut mult, fiți generoși, trimiteți mailul nostru și la prieteni.
|
|
|
|
(dacă nu funcționează butonul, merge și cu reply la acest mail)
|
|
Nu uitați că dacă vreți să vă implicați cu entuziasm financiar în păstrarea, protejarea și propășirea limbii române în era digitală, puteți face oricând o donație.
|
|
|
|
|
Înainte de încheiere, vă provocăm cu o întrebare – ne trimiteți nouă răspunsul sau îl dezbateți cu comesenii în zi de sărbătoare 🪅:
|
|
Anul trecut ați avut câteva artificii, le-ați aprins, v-ați distrat, și v-a mai rămas una singură...
|
|
un artific, o artifică, o artifice, o artificie, un artificiu sau...
|
mai cumpărați câteva ca să ieșiți din dificultate? 😅
|
|
Așteptăm cu nerăbdare reacțiile voastre și nu uitați că cuvintele care nu se văd se uită. La mulți ani și să ne ci(ns)tim cu bine și anul viitor! 🥂🍾
|
|
|
|
|
|
Echipa dexonline
|
(ca să știți cine răspunde la poșta redacției)
|
|
|
|
|
|
|
Anca Alexandru, decidentă la newsletter, voluntară dexonline de 7 ani deja, filoloagă (etimologic, „iubește vorbele”, nu și vorbăria), licențiată română-franceză, profă de franceză (limbă și literatură) la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați. Când l-a descoperit pe Céline, nobody's perfect, a înțeles de ce a învățat limba franceză. Fără aere de șefă, dar exigentă din fire, îi forțează pe colegi să consimtă la ideile ei.
|
|
|
|
Radu Borza e la butoane, în spatele newsletterului, dar are și alte calități: e om bun… la toate! Inginer și matematician la bază, mânat de o curiozitate aparte, a intrat în Mensa (dar a ieșit repede), lucrează la dexonline de la începuturi, de la 9 la 6 e corporatist în capitală și mare amator de gâlcevi lingvistice. De mic voia să fie președinte, așa că s-a făcut președintele asociației dexonline.
|
|
|
|
Octavian Mocanu, expert în inteligență artificială, iar în timpul liber, scrabblist și rebusist poliglot (fost președinte al Federației Catalane de Scrabble). Originar din Timișoara, acum își face veacul la Barcelona și uneori la Ibiza, unde câștigă mondialele de scrabble în catalană (în beția ritmurilor de la Amnesia). E voluntar dexonline de mai bine de 20 de ani, autor de articole lingvistice pe blogul nostru.
|
|
|
|
|
|
Matei Gall, tehnician dozimetrist pensionat și scrabblist pasionat (campion, arbitru internațional, fost președinte al Federației Române de Scrabble), în tranșa de vechime de peste 20 de ani la dexonline. Bucureștean de origine, brașovean prin adopție, parizian în vacanțe. Căutător inveterat de nod în papură în DOOM și DEX (peste o mie de greșeli semnalate).
|
|
|
|
Cătălin Frâncu, ex-membru dexonline în proces de răzgândire (sperăm noi, promitem că insistăm să revină, nu-l lăsăm liniștit), fondatorul dexonline, programator, MIT-ist, reîntors la matcă în București, actualmente antrenor de info: pregătește olimpici pentru națională. A descoperit secretul fericirii la Google: în loc să muncească 30 de ani și să ia pensie doar 5, a inversat raportul.
|
|
|
|
Elena Roșu, mezina dexonline, bucureșteancă neaoșă, ultima recru(ta)tă în echipa de desenatori, designer grafic de jocuri video, ilustrează cuvinte rare și proverbe românești, iubește natura și pietrele de râu. În acest newsletter, ea ne-a făcut de nerecunoscut.
|
|
|
|
|
|