|
|
— slobod la limbă —
|
Dragi tovarăși și pretini 🫣
|
|
|
Nu, n-am luat-o razna și nici nu ne-au sabotat pirații cibernetici. Doar că ianuarie e luna odioșilor (ea pe 7, el pe 26) și-am zis că-i o ocazie să ne-amintim faptele lor. Faptele de limbaj în special, terenul nostru. Istoria ne-a arătat că un regim totalitar se instalează mai întâi în limbaj, constrângându-l, cenzurând literatura și aservind artiștii sub orice formă s-ar exprima ei. Iar distorsiunile limbajului au efecte grave asupra realității. Tocmai de aceea încercăm, prin truda noastră, să nu mai lăsăm acest mecanism să se repete.
|
Aceasta fiind scena, trecem la treabă. A fost o plăcere în ultimul an jumate să aprofundăm legătura cu dumneavoastră prin acest newsletter mensual. În prezent, sunteți câteva mii de abonați care-l citiți și vă mulțumim pentru asta.
|
În 2025, ne-am bucurat de loialitatea dumneavoastră și cu performanța de 25 de milioane de utilizatori unici pe dexonline. Practic mai mulți decât viețuim români și moldoveni laolaltă. Aceste cifre dovedesc cât de utili vă suntem și ne confirmă că efortul nostru are sens. Oare? 🤔
|
Continuăm și în 2026, și… cât om mai putea! Mereu motivați de dorința de a transmite cât mai multor curioși cunoștințe lingvistice riguroase și accesibile, grație pasiunii noastre pentru limba română, colaborărilor cu (o parte din) lumea academică și metodei bazate pe dovezi, documente și fapte de limbă. Toate acestea însoțite de ideea care ne e dragă: felul în care scriem și vorbim arată cum gândim și cum fasonăm lumea în care trăim.
|
|
Iată de ce acum, la început de an, vă propunem o epistolă contra curentului nostalgic.
|
|
|
|
|
|
Sovrom... în recidivă!
|
|
Pe lângă veștile halucinante legate de nostalgia românilor față de Ceaușescu și de comunism, o stafie bântuie și dicționarele românești – stafia sovromurilor! Am făcut o descoperire chiar pe terenul nostru, al dicționarelor: cuvântul sovrom a apărut în DOOM³ (în 2021, da?).
|
|
|
Articol nou, marcat corect cu semnul +, și, pe bună dreptate, etichetat cu învechit. În ciuda unei aparente contradicții, din punct de vedere lexicografic, cele două etichete pot coexista fără să se excludă: avem de-a face cu o ieșire din uz dublată de o încercare de recuperare. Întâmplător? 🤨 L-au făcut și substantiv propriu, nu știm de ce, dar asta contează mai puțin.
|
Înainte să ne justificăm mirarea, se cuvine să elucidăm termenul: e format din două cuvinte alipite sovietic + român. După cum ne explică istoricii, sovromurile au apărut în mai 1945 ca societăți mixte româno-sovietice, controlate exclusiv de sovietici, în realitate un sistem prin care URSS nu numai că a căpușat peste 2 miliarde de dolari din România (datoria fiind de doar 300 de milioane), dar ne-au pus să le și răscumpărăm părțile după ce jefuitorii au plecat (după 25 de ani!). Sovromurile au activat în domenii-cheie care reies chiar din denumirile complete: Sovrompetrol, Sovromtransport, Sovromlemn, Sovrombanc, Sovromcărbune, Sovromgaz... și tot așa până la 16! Practic a existat un sovrom pentru fiecare din cele mai importante domenii de activitate industrială și economică ale țării. Sigur, atunci nu era încă inventat sloganul „noi nu ne vindem țara”, dar trecem peste... De reținut că au fost desființate în 1956.
|
Întrebarea care ne macină este de ce ai vrea să repui în circulație un cuvânt inactiv din 1956? De ce să readuci în actualitate un cuvânt dispărut din realitate, din limbă și din dicționare în urmă cu 70 de ani?
|
Să fie clar: nu contestăm prezența în dicționar a unui cuvânt vechi, fie el și ștampilat ideologic (avem atâtea încă: sovhoz, colhoz, comsomolist, artel...), ci ne intrigă apariția bruscă a acestuia, fără nicio justificare, într-un dicționar contemporan de uz general publicat de Academia Română, după ce dispăruse complet din dicționare timp de 70 de ani.
|
|
Ultima atestare a sovromului în dicționarele românești datează din 1953!, când apărea în Mic Dicționar Ortografic, la Editura Academiei Republicii Populare Romîne, alături de alte sov-...uri:
|
|
|
Între timp n-a mai apărut în niciun DEX, în niciun DOOM, în niciun dicționar academic sau neacademic, nici măcar în dicționarele enciclopedice ale vremii... Și hop!, iată-l prezent în 2021! 😳
|
Ne-am documentat și mai serios: presa veche, presa nouă. Nimic relevant. Nimic neobișnuit. Nimic care să justifice ițirea în cel mai recent DOOM a unui asemenea cuvânt.
|
|
Uitați numărul de ocurențe în ziarele românești din epoca sovromurilor și puțin după:
|
|
|
|
|
|
De aceea, când unii resuscitează precugetat cuvinte (deci realități) de mult apuse, nu putem să nu ne întrebăm ce sau cine îi motivează, ce sau cine îi stimulează…
|
|
Ce concluzie să tragem din această infiltrare? Nu știm. Și de ce trebuie să tragem mereu concluzii? 😉
|
|
|
|
|
|
Un acrostih ratat: Ceaușescu, o lae!
|
Poezia patrio(re)tardă comunistă a apărut odată cu preluarea puterii, însă multă vreme subiectul central a vizat doar partidul, muncitorii, țăranii, șantierele... mai rar persoane (probabil doar Stalin a făcut excepție până prin 1953, când a decedat). Ceaușescu însă, îndată a prins gustul pentru cultul propriei personalități și l-a încurajat, l-a alimentat până l-a transformat în mod de guvernare. Împreună cu consoarta, savantă de renume mondial, au devenit cam singurii subiecți ai odelor poeților fără coloană.
|
|
Nu era zi, nu era ziar... fără un pseudopoem care să-l proslăvească pe „Marele Conducător”, „Înțeleptul Cârmaci”, „Fiul cel mai iubit al poporului”, „Strălucitul Arhitect al României socialiste”, „Erou între eroi” etc. Redacțiile nu duceau lipsă de propuneri: de la poeți consacrați care-și vindeau sufletele pentru doi galbeni în plus până la versificatori voluntari și fără scrupule, doritori să apară la gazetă sau să se dea bine pe lângă șefii de la partid. Un asemenea exemplar a fost și poetul-geolog Crețu care și-a scris ditirambul sub formă de acrostih, intenția fiind să formeze Ceaușescu Nicolae din literele inițiale ale fiecărui vers. Însă poemul fiind prost și concurența mare, responsabilii numărului au decis să-i elimine patru versuri. Ce-a rămas... vedeți în poză 😅
|
|
|
|
|
Noroc că Tovarășul nu știa ce-i ăla acrostih! Restul sunt detalii.
|
|
Atenție! Nu treceți repede peste ultimele două versuri:
|
„Acest erou al păcii-ntre popoare e Ceaușescu, brav conducător.”
|
|
Dacă adăugăm și dorința Conducătorului iubit de a primi Premiul Nobel pentru Pace:
|
|
|
|
Descoperim că propaganda nu îmbătrânește, doar își schimbă numele. Retorica rămâne, conducătorul se actualizează. Aceleași superlative, aceeași autoglorificare, aceeași pace declarată cu voce tare. Rezultatul? Perfect recognoscibil. Diferența? Doar epoca. Și coafura 💇♂️
|
|
|
|
|
|
Haleala în Epoca de Aur
|
|
Doi bătrânei stau la taclale într-o iarnă din anii '80.
|
|
Primul zice: „Și la tine e frig și întuneric și nu curge apa?”
|
|
Al doilea răspunde: „Da, la fel. Dacă aveam de mâncare, ar fi fost ca în timpul războiului!”
|
|
Se știe că spiritul este mai sprințar când burta-i goală, iar asta se vede în numeroasele denumiri neașteptat de afectuoase pentru lucruri oribile din timpul comunismului. Perioadele sinistre din viața omului tind să fie uitate de cei care le trăiesc, astfel că perlele lingvistice ale acelor vremuri riscă să dispară, mai ales că e vorba de creații orale, atât de usturător ironice la adresa regimului, încât nu puteau fi publicate.
|
Institutul Național al Memoriei din Polonia a creat jocul Stai la coadă! tocmai pentru a imortaliza lipsurile de atunci... și nu uitați că în Polonia se trăia infinit mai bine decât în România! Din păcate, la noi nu am descoperit nicio instituție care să acționeze similar, deși avem IICCMER și INST (cu bugete mai mari decât institutul polonez) și nici vreo lucrare lingvistică care să încerce să adune aceste mostre de haz de necaz.
|
|
Încercăm noi! Dar doar pentru a ilustra ideea, nu ne propunem un inventar complet. Așadar, despre haleala din Epoca de Aur.
|
|
|
|
Programul ceaușist de înfometare a românilor a început în 1982, când s-a dat legea privind alimentația științifică, mai exact: raționalizarea hranei sau foamea ca politică publică. Erau raționalizate oficial: pâinea, uleiul, zahărul, untul, ouăle, iar în anumite orașe și făina sau mălaiul. Celelalte alimente erau „raționalizate” în sensul că nu se găseau decât pe piața neagră. Așa că, dacă erai un om obișnuit, nu prea aveai ce să alegi din magazinele goale. Poate niște...
|
- nechezol = „cafea” din cicoare și ovăz; termen cu trimitere la hrana cailor (a necheza). Cafeaua obișnuită era numită cafea „naturală”, căci practic la vânzare găseai numai surogate;
- adidași = metonimie pentru picioarele de porc, dar posibil și pentru gust;
- calculator = căpățână de porc;
- frații Petreuș = doi sau trei pui într-o pungă; numiți după celebrii frați cântăreți de muzică populară din Maramu;
- tacâmuri de pui = gheare de pui și, dacă aveai noroc, și gâturi – se spunea că cea mai cărnoasă parte a puiului e gâtul: niciodată nu poți mânca toată carnea de acolo!
|
|
Iar dacă voiai să te și cinstești cu un pahar, aveai de ales din mai multe poșirci:
|
- săniuță = vodcă proastă; numele venea de la sania afișată pe etichetă;
- ochii lui Dobrin = țuică slabă de Pitești, procurată numai de prin vecini;
- (țuică de) pufoaică = băutură alcoolică obținută din distilarea materiilor fecale absorbite de o pufoaică scufundată în latrină, amestecată cu pastă de dinți pentru aromă (oh, vai! 🤦🏻♀️);
- vin de surcele = vin ieftin și de slabă calitate, eventual contrafăcut – legenda spune că alcoolul distilat din talaș se amesteca cu vin oțetit și cu zahăr.
|
Încheiem cu cel mai bun banc politic din epocă: Poftă bună! 🤢
|
|
|
|
|
|
Osanale-n manuale
|
Celor născuți după 1989 le vine greu să creadă modul în care acționa propaganda comunistă. Lipsirea de informație era una dintre metode: ziare controlate de cenzură, pline cu articole despre Ceaușescu și P.C.R.; program de 2 ore la televizor doar pe TVR, singurul canal disponibil, cu știri așijderea sau spectacole de proslăvire a Marelui Cârmaci...
|
Însă metoda cea mai cinică era îndoctrinarea minților copiilor! Șoimii patriei (copiii de grădiniță și clasele I–II), pionierii (elevii din clasele III–VIII), uteciștii (liceenii și studenții – membri ai Uniunii Tineretului Comunist), toți învățau și recitau cântece și poezii care-l proslăveau pe „Geniul din Carpați” și nu, nu era Hagi!
|
|
Că tot ieșirăm din obiceiurile hivernale, iată varianta ceaușistă a Plugușorului, așa cum apărea în manualul de Citire de clasa a IV-a din 1987:
|
|
|
|
Sau, din același manual, lecția cu care începea anul școlar:
|
|
|
|
Partidul, Ceaușescu, România... cu purpură, cu aur, cu azur. Multă culoare, zero adevăr! Înainte ne plângeam de lipsa informației și de falsificare, azi de surplus de informație și de fake news... Aceeași problemă, cu semnul inversat. Cum o rezolvăm? Simplu de zis: studiu, lectură, (auto)educație critică, discernământ, luciditate, responsabilitate... vast program!
|
|
|
|
|
|
Beatles și… unirea românilor
|
|
Comuniștii recitau mantra cum că Occidentul e pe marginea prăpastiei.
|
|
– De ce e Occidentul pe marginea prăpastiei?
|
|
– Ca să se uite în jos către noi.
|
|
În România comunistă, cultura occidentală era strict controlată și cenzurată pe motiv că ar răspândi „propagandă capitalistă”. O trupă ca The Beatles ajunsese chiar „simbol al decadenței capitaliste”. Și totuși, artiștii găseau mereu căi subtile de a ocoli interdicțiile. Una dintre ele ne-a amuzat tare: șopârla 🦎 lui Valentin Tănase, pictor și desenator ieșean – merită să o cunoașteți.
|
În 1983, revista Cutezătorii (editată de Consiliul Național al Organizației Pionierilor) publica o bandă desenată despre unirea românilor. Fan Beatles, ca mulți tineri ai vremii, Valentin Tănase i-a „invitat” pe cei patru – John Lennon, Paul McCartney, George Harrison și Ringo Starr – să participe incognito la aventurile ticluite de propagandă.
|
|
Iată-i, de pildă, pe Câmpia Libertății de la Blaj, intonând „Deșteaptă-te, române!”
|
|
|
|
sau bine integrați în ceata lui Pintea, haiduci cu frizuri londoneze:
|
|
|
|
nici în rolul de astronauți – pardon! cosmonauți, că se trage din rusă – nu le stă rău:
|
|
|
Valentin Tănase povestește că „strecurarea” chipurilor membrilor Beatles în ilustrațiile seriei Povestiri istorice, extrem de populare în anii ’80, nu era un gest explicit politic, ci mai degrabă o formă discretă de rezistență la dictatură, un joc al libertății personale într-un sistem represiv și o complicitate tăcută cu cititorii atenți.
|
|
Iată o dovadă că tensiunea impusă de cenzură ajunge uneori să stimuleze actul de creație... 💭
|
|
|
|
|
|
Rămânem în legătură?
V-a plăcut scrisoarea noastră? Scrieți-ne. O vorbă bună e întotdeauna binevenită.
|
Și dacă nu v-a plăcut, scrieți-ne. Ne-am obișnuit să fim și certați – de obicei, pentru greșelile altora (ale autorilor de dicționare) –, dar primim cu interes și criticile care ne privesc direct.
|
|
Iar dacă v-a plăcut mult, fiți generoși, trimiteți mailul nostru și la prieteni.
|
|
|
|
(dacă nu funcționează butonul, merge și cu reply la acest mail)
|
|
Nu uitați că dacă vreți să vă implicați cu entuziasm financiar în păstrarea, protejarea și propășirea limbii române în era digitală, puteți face oricând o donație.
|
|
|
|
Așteptăm cu nerăbdare reacțiile dumneavoastră antinostalgice și nu uitați că cuvintele care nu se văd se uită.
|
|
La mulți mulți mulți ani în lumile noastre libere… unde putem cumpăra 2 meniuri la preț de 1! 🍗🍟🥤💪 (Merci, Charlie ! 😉)
|
|
|
|
|
|
Echipa dexonline
|
(ca să știți cine-s paraponisiții)
|
|
|
|
|
|
|
Anca Alexandru, decidentă la newsletter, voluntară dexonline de 7 ani deja, filoloagă (etimologic, „iubește vorbele”, nu și vorbăria), licențiată română-franceză, profă de franceză (limbă și literatură) la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați. Când l-a descoperit pe Céline, nobody's perfect, a înțeles de ce a învățat limba franceză. Fără aere de șefă, dar exigentă din fire, îi forțează pe colegi să consimtă la ideile ei.
|
|
|
|
Radu Borza e la butoane, în spatele newsletterului, dar are și alte calități: e om bun… la toate! Inginer și matematician la bază, mânat de o curiozitate aparte, a intrat în Mensa (dar a ieșit repede), lucrează la dexonline de la începuturi, de la 9 la 6 e corporatist în capitală și mare amator de gâlcevi lingvistice. De mic voia să fie președinte, așa că s-a făcut președintele asociației dexonline.
|
|
|
|
Octavian Mocanu, expert în inteligență artificială, iar în timpul liber, scrabblist și rebusist poliglot (fost președinte al Federației Catalane de Scrabble). Originar din Timișoara, acum își face veacul la Barcelona și uneori la Ibiza, unde câștigă mondialele de scrabble în catalană (în beția ritmurilor de la Amnesia). E voluntar dexonline de mai bine de 20 de ani, autor de articole lingvistice pe blogul nostru.
|
|
|
|
|
|
Matei Gall, tehnician dozimetrist pensionat și scrabblist pasionat (campion, arbitru internațional, fost președinte al Federației Române de Scrabble), în tranșa de vechime de peste 20 de ani la dexonline. Bucureștean de origine, brașovean prin adopție, parizian în vacanțe. Căutător inveterat de nod în papură în DOOM și DEX (peste o mie de greșeli semnalate).
|
|
|
|
Cătălin Frâncu, ex-membru dexonline în proces de răzgândire (sperăm noi, promitem că insistăm să revină, nu-l lăsăm liniștit), fondatorul dexonline, programator, MIT-ist, reîntors la matcă în București, actualmente antrenor de info: pregătește olimpici pentru națională. A descoperit secretul fericirii la Google: în loc să muncească 30 de ani și să ia pensie doar 5, a inversat raportul.
|
|
|
|
Căutăm desenator (voluntar) ✍🏻
Avem idei. Avem cuvinte. Avem texte. Avem și simțul umorului. Ne lipsește cineva care să le spună într-un desen. Nu promitem celebritate peste noapte, dar garantăm libertate de creație. Dacă știți că puteți desena ceva care să facă cititorul să zâmbească înainte să citească, scrieți-ne.
|
|
|
|
|
|