Chit prezintă o polisemie remarcabilă, influențată de diferitele etimologii. Accepțiile curente sunt:
- pastă formată dintr-un praf mineral și un lichid vâscos, care se întărește în contact cu aerul și se folosește la fixarea geamurilor, astuparea găurilor etc. Este substantiv neutru și are pluralul chituri cu sensul de sortimente de chit. Intră în alcătuirea sintagmei chit bituminos, un amestec de bitum și fier folosit la umplerea rosturilor dintre pavelele pavajelor de piatră. Din chit este derivat a chitui – a fixa, a lipi cu chit. Chit provine din germanul Kitt (cu același sens și aceeași pronunție), la rândul său din germ. medievală târzie küte, iar acesta din kuti, quiti – rășină.
- adverb, în expresia a fi chit cu cineva – a nu-i mai datora nimic sau a nu-i mai avea de dat socoteală și în locuțiunea conjuncțională chit că – chiar dacă, indiferent dacă.
Chit că mulți au zis-o, eu tot o mai zic.În trecut, era folosit și cu sensul cu condiția ca:Primesc să fac, chit ca el să plătească.Provine din fr. quitte (adj. – exonerat, eliberat de o obligație, datorie), în fr. medievală cu înțelesul eliberat de o povară morală, din lat. quietus.
Cu sens învechit chit înseamnă și balenă, în acest caz este substantiv masculin cu pluralul chiți. Provine din neogr. ϰήτος (cu aceeași semnificație), în parte prin intermediul sl. kitŭ.
Ca regionalism (Trans. de Nord), este semnalat ca substantiv neutru, cu accepțiile suman, mantou sau palton. Este derivat din germ. Kittel (jachetă, mantou, halat).
