blogul proiectului dexonline.ro

Lazăr Șăineanu, român pentru o zi

Primul dicționar explicativ complet al limbii române a fost creat de Lazăr Șăineanu. În 1896, a publicat Dicționarul universal al limbei române, o lucrare monumentală, cu peste 30.000 de cuvinte explicate, completată cu etimologii, expresii și note enciclopedice. A fost primul dicționar explicativ complet, accesibil publicului larg, cu decenii înaintea mult mai celebrului DEX. Dar știați că nu a fost român? Deși a cerut în mod repetat cetățenia română, autoritățile i-au refuzat acest drept fundamental. Motivul? Era evreu, iar Principatele Unite și apoi România nu acordau cetățenie necreștinilor, chiar dacă erau născuți în țară, din părinți născuți în țară. Născut la Ploiești în 1859, Lazăr Șăineanu era român prin limbă, prin educație, prin cultură și prin tot ceea ce a creat, dar antisemitismul era endemic în România. Dar în ochii statului român, nu a fost niciodată cetățean român. Tehnic vorbind, a fost român pe 11 decembrie 1899, când a fost votat proiectul de lege pentru acordarea cetățeniei (da, era nevoie de lege trecută prin parlament pentru ca o persoană să obțină cetățenia română). Dar a doua zi, detractorii au inventat motive pentru ca votarea să fie anulată, încălcând legea. După 10 ani de lupte și o zi de speranță, visul de a fi român i s-a prăbușit. Puteți citi cutremurătoarea poveste pe larg în acest articol. Contribuțiile enorme la cultura românească (Basmul românesc, volum premiat de Academia română – doar pentru că premierea s-a făcut fără a se cunoaște autorul –, este și astăzi citit și citat de specialiști), l-au făcut încă mai indezirabil pentru pseudoelite. Pe lângă ură și antisemitism s-a adăugat și invidie… Privat de mijloacele de trai (exclus de la catedra din facultate și forțat să nu accepte un post de profesor de liceu), rănit în suflet și neacceptat în țara natală, Șăineanu s-a exilat în Franța în 1901, unde a devenit cetățean francez și a continuat să strălucească în lumea academică europeană. În timp ce Franța îl apreciază – în 1932 a devenit Cavaler al Legiunii de onoare – România continuă să îl ignore pînă la moarte. A murit în 1934 la Paris. În România, dicționarul lui a continuat să aibă succes, ajungând în 1938 la a opta ediție! A fost român cu inima și mai ales cu mintea, dar România i-a întors spatele. Notă: o variantă a acestui articol poate fi găsită și în ultimul nostru newsletter.

e unică banda unică?

  • Post author:
  • Post category:anca
  • Post comments:0 Comments

Acum aproximativ cincisprezece ani a apărut în limba română o sintagmă ridicolă: bandă unică. Diverși activiști militau pentru înmulțirea benzilor exclusive pentru transportul în comun și au găsit de cuviință să o promoveze sub acest nume inadecvat. Avem astfel dovada că simțul limbii este dezactivat de spiritul de imitație. Trebuie adăugată aici și lipsa cunoașterii Codului Rutier a celor care folosesc sintagma, căci există în acest cod (și se presupune că toți șoferii l-au parcurs) de peste 50 de ani un termen consacrat: bandă rezervată transportului de persoane (vezi OUG 195/2002, anexa 2). Inițial am presupus că sintagma a fost importată, însă cercetările par a confirma faptul că prostia e autohtonă: în engleză se spune bus/exclusive lane, în italiană corsia preferenziale, iar în franceză e o denumire mai complicată care tot la bandă specială/exclusivă se reduce.  Problema reală nu e că cineva a construit o expresie greșită – asta se întîmplă tot timpul –, ci faptul că atît de mulți au preluat-o pe negîndite, că nu fac diferență între unic și exclusiv: „bandă unică” ar însemna fie că este singura bandă de acel fel (ceea ce nu este cazul, nici măcar cînd este vorba de cele exclusive pentru mijloacele de transport în comun), fie că este o bandă neasemuită, excepțională (ceea ce, din nou, nu este cazul). De fapt, ideea care trebuie transmisă ar fi cea de exclusivitate (pentru mijloacele de transport), nu de unicitate. Iar dacă nu ne place formularea din Codul Rutier („bandă rezervată [...]”) avem suficiente opțiuni din care să alegem: bandă exclusivă, bandă specială șamd. Situația a devenit jenantă: exprimarea greșită „bandă unică” este în ziua de azi mult mai răspândită decât varianta corectă... conform Google avem peste 80.000 de documente cu „bandă unică” și sub 5.000 cu „bandă rezervată” și „bandă exclusivă” numărate împreună, iar dacă alegem numai știrile raportul e și mai mare: avem 9.000 față de 50! Surse:  https://cum-scriem-corect.blogspot.com/2017/12/banda-unica.html   https://cum-scriem-corect.blogspot.com/2023/10/banda-unica.html 

cuvinte care ne-ar trebui și în română

  • Post author:
  • Post category:anca
  • Post comments:0 Comments

Probabil toată lumea a auzit măcar o dată în viață placa stricată cu cuvintele care ar exista doar în limba română: dor, doină, colindă... În paranteză fie spus, cel puțin în cazul acestora trei, pretenția de specificitate este exagerată, nici măcar unul nefiind vernacular (dorul are cel puțin echivalentul portughez saudade, doina îl are pe lituanianul daina, iar de colindă...).  Nu are sens să continui perorația, absurditatea pretenției fiind indubitabilă: pentru a fi demonstrată, este nevoie de cunoașterea tuturor limbilor, cu toate subtilitățile lor. Așa că ne-am gîndit că ar fi mai incitant să vorbim despre cuvintele pe care limba română nu le are, deși s-ar potrivi de minune! Dacă am dori să alegem o expresie exponențială prin care românii se autocaracterizează, atunci prima opțiune ar fi cu siguranță: să moară și capra vecinului (nu ne-ar mira ca unii să aibă impresia că și această idee ar fi tipic românească). Avem expresia, dar nu și un cuvînt pe măsura ei. Nu-i bai, îl au nemții! Da, surpriză, oamenii ăia pe care descrierile șabloanarde îi prezintă ca fiind fără sentimente au sentimente cît se poate de mioritice. Așa de puternice încît au creat cuvântul: schadenfreude. De la schaden „necaz, stricăciune, ghinion” și freude „bucurie”. Bucurie de necaz. Haz de necaz. Dar necazul altuia, desigur... Un fel de empatie, dar cu minus. Ni s-ar potrivi? Englezilor le-a plăcut atît de mult încît l-au preluat prin 1800. Fix ca în germană: schadenfreude. Până și în indoneziană apare în dicționar. Am continuat cercetarea și am descoperit cu stupoare că pînă și grecii vechi jonglau cu conceptul (desigur, ei nu l-au împrumutat de la germani 😁): ἐπιχαιρεκακία. Și mai și a fost cînd am descoperit că unele limbi (chiar vecine) îl aveau dinainte de a fi popularizat termenul german: în neerlandeză leedvermaak, în suedeză skadeglädje, în daneză skadefro, în maghiară káröröm, în cehă škodolibost și în slovacă škodoradosť. Ce facem: îl adoptăm sau îl adaptăm? Poate chiar și Oda bucuriei, imnul Europei, și-ar putea schimba titlul din An die Freude în Schadenfreude (există deja o versiune intermediară 😎)...

Atac falic pe dexonline

Ziua internațională a fericirii (20 martie) am petrecut-o ferindu-ne de... pule! Și nu că am fi demoazele de pension... O gașcă de adolescenți cu inițiativă și-a zis că transmiterea orală a înțelepciunii nu mai este suficientă și cum probabil obiectele fizice (garduri, ziduri, copaci, asfalt șamd) nu mai sînt suficiente în secolul digital pentru scrierea „măscărilor”, au început să caute ziduri virtuale pe care să scrie. Într-adevăr: verba volant, scripta manent. Și nu mai stai cu ea în gură, ci doar te uiți la ea... De gustibus!Chestiunea a început cu vreo 10 zile înainte cînd a apărut pula prima oară în top. Nu știm motivul, dar pare că a fost declanșatorul isteriei: Deși după două zile a ajuns și pe primul loc, misiunea apostolică a pulii a fost capturată de gașca mai sus amintită și a început o frenetică activitate de propovăduire falofilică care îndemna la abuzul site-ului nostru. Cum pudibonderia nu ne caracterizează, nu ne-a deranjat cuvîntul, ci doar abuzul, așa că am încercat să le explicăm cu frumosul că abuzul dăunează grav sănătății lor digitale. Aici ne vine din nou în ajutor paremiologia: prostul nu e prost destul dacă nu e și fudul. Iar cum la adolescenți apare și componenta de îndîrjire soră cu fatuitatea... țin'-te frate! Imediat au apărut geniile hotărîte să rezolve problemele imposibile, declanșînd jihadul mătărângilor! Mai pe românește, efectul Dunning-Kruger le-a augmentat dimensiunea egoului (și, în paralel, le-a diminuat rațiunea) așa că ne-am trezit inundați de pulele globale. Ni s-a părut o fascinantă demonstrație practică a faptului că inteligența grupului este muuuult mai mică decît cea individuală. Dacă sînteți curioși să aflați cifre: aproape un milion pe 19 martie și încă o treime pe-atît pe 20 martie (cînd am aplicat filtrări suplimentare pentru a mai decongestiona serverele)! Ca să-l parafrazăm pe bardul de la Mircești: ziua pule, noaptea pule, dimineața pule iară. Nu chiar la nivelul atacurilor iscate anul trecut de suveraniști, dar nu departe. Probabil dacă perioada era la fel de lungă (aproape o săptămînă atunci), am fi ajuns la valori la fel de mari. Rămînînd în peisajul poetic al secolului XIX, am putea rezuma: a-nceput de ieri să catemulte pule,-acum a stat!netul s-a mai relaxat... Ne-am amuzat – haz de necaz – închipuindu-ne cum ar fi întîmpinată știrea aceasta de către extremiștii naționaliști: probabil că ar fi scindați între două... extreme, una mîndru-naționalistă – „pulele românești neaoșe sînt la mare căutare în toată lumea” – și una isteric-antiglobalistă – „vor străinii să ne fure pulele autohtone”! Am zis globale pentru că mai toate țările din ONU au fost implicate, vezi harta de mai jos pentru distribuție: Harta cererii pulelor Se remarcă faptul că Estonia este singura țară europeană care nu a fost tîrîtă în acest război falic mondial și numărul impresionant de IP-uri inexistente raportate (le-am asociat Groenlandei, dacă tot a gonflat-o pe hartă proiecția Mercator). Ce așteptări avem? Inițial ne-am gîndit să facem plîngere penală, însă experiența ne-a învățat că este timp pierdut, căci organele noastre sînt cam impotente (și nu…

Ziua limbi romane (sic!)

V-am intrigat, da? E ceea ce ne-am propus! 31 august este Ziua Limbii Române. Salutăm inițiativa Academiei Române de a celebra această zi pe 29 august — nu pe 31, că pica în weekend — în aula prestigiosului for de cultură, organizând o sesiune omagială festivă de alocuțiuni ale doamnelor și domnilor academicieni, mai apoi încununată de momente poetice etc. Dar care e legătura directă dintre această manifestare, acele discursuri și cultivarea limbii române? N-am înțeles…  Noroc că ne hotărâserăm deja să le arătăm noi lor (vorbitorilor de română și utilizatorilor dexonline, ca să fie clar) ce înseamnă concret să promovezi limba română. Prin campania de astăzi, vă servim într-un manieră, sperăm noi, indimenticabilă: o limbă română pocită, stâlcită, schingiuită! De ce facem asta? E modul nostru de a trage un semnal de alarmă privind importanța folosirii corecte a limbii române în toate împrejurările personale și profesionale, dar și pentru a vă face să conștientizați că fără dexonline azi v-ar fi foarte greu să lucrați. Bănuim că vi se pare amuzant sau enervant experimentul nostru, însă suntem convinși că nu v-ar plăcea ca site-ul să rămână așa. Tot cu ocazia Zilei Limbii Române am organizat concursul Cele mai frumoase zece cuvinte ale limbii române pentru bogăția de imagini și armonia lor, idee pe care am preluat-o din revista Realitatea ilustrată din 1933. Ne-au răspuns aproape 300 de iubitori ai limbii române și uitați ce-a ieșit. Rezultatele de anul acesta le punem alături de cele din 1933 și vă lăsăm bucuria comparației. Nu uitați că proiectul dexonline nu este de la sine imuabil și peren, dexonline e creat, ținut și întreținut de o mână de voluntari și, ca să poată exista în continuare, se bazează pe ajutorul dumneavoastră. Puteți contribui prin voluntariat sau printr-o donație. Echipa dexonline.

Cuvinte mînjite: pampers, pamperși

Iată o speță interesantă cu care dexonline se confruntă în perioada aceasta. Sîntem curioși să auzim și părerea voastră, în comentarii! În 2018, o firmă de avocatură din partea Procter & Gamble ne-a scris ca să obiecteze la existența în dexonline a substantivului comun pampers, cu sensul de „scutec absorbant”. PampersⓇ este marcă înregistrată, la fel ca și alte cuvinte existente în dexonline: adidas, teflon, xerox etc. La solicitarea avocaților, am adăugat comentarii vizibile ca să subliniem existența mărcii înregistrate. Mărcile înregistrate sînt un instrument util. Ele clarifică sursa de proveniență a unui bun sau serviciu, diferențiind-o de alte surse. În absența mecanismului de mărci înregistrate, oricine ar putea produce băuturi numite Coca-Cola, iar cumpărătorii nu ar mai ști ce cumpără. Dar, în această vară, o (altă 🙂) firmă de avocatură reprezentînd Procter & Gamble ne solicită, pe un ton deocamdată prietenos, să ștergem complet forma de plural pamperși. Mai mult, ei numesc această formă „variațiile [unui] cuvînt inexistent”. Și de aici iau naștere numeroase întrebări: Ce este un cuvînt? Cine decide că un cuvînt este existent sau inexistent? Dacă Google enumeră circa 7.800 de pagini web care conțin textul pamperși, demonstrează aceasta existența cuvîntului? Dacă Academia Română, în DEX și în DOOM, consemnează cuvîntul, demonstrează aceasta existența cuvîntului? Ar trebui sau nu ca dexonline să modifice definiții la cererea unor avocați, pierzînd astfel din fidelitatea față de operele originale DEX și DOOM? Este simpla consemnare a unei forme o încălcare a mărcii înregistrate, echivalentă moral cu o înșelătorie de genul „cumpărați scutece Pampers marca dexonline!”? Este esențial și că DEX și DOOM sînt texte normative publicate de Academie, forul intelectual suprem al României. Aici, normativ înseamnă că elevii care nu folosesc forme din DEX și din DOOM pot fi depunctați la examene. DOOM spune textual: „nu sunt menționate variantele respinse de normă”. Așadar, dacă am șterge din dexonline forma pamperși, ne-am induce publicul în eroare. În special, am ajunge să preluăm cu modificări un text normativ, ca și cum am retipări textul unei legi, dar modificat față de versiunea oficială. Aceasta este o practică dubioasă și înșelătoare, de care am prefera să ne ferim. Iar asta naște o a șasea întrebare: Există oare șanse reale ca un judecător să decidă că da, dexonline se face vinovat că a preluat verbatim un text legal, refuzînd să-l modifice după dorințele unei corporații? Noi ne simțim oarecum prinși între ciocan și nicovală. 🤔 Nu putem trece cu ușurință peste o amenințare din partea unei corporații cu o putere enormă. Dar nici nu putem să abdicăm de la toate principiile noastre, ciopîrțind un text oficial pe care ne-am angajat să-l preluăm cu acuratețe de 100%. Voi ce credeți?

Am lansat newsletterul!

Astăzi am publicat primul număr al newsletterului nostru (îl găsiți aici, în arhivă). Poftă bună! 😀 Mulțumesc întregii echipe, dar în special Ancăi, căci acest newsletter este „copilul” ei: de la idee și concepție la coordonare și realizare!

Suntem periculoși

Noi folosim rețelele sociale, în special facebookul, pentru a oferi informații (care ni se par nouă) interesante într-un mediu mai puțin formal. Dar, de mai mult timp, facebookul are un comportament dubios – un fel de corectitudine politică inversă, aplicată pentru a-i proteja pe cei puternici – chiar mai rău decît dacă ar fi mediul formal de care încercăm să ne ferim. Cel mai deranjant este atunci cînd postările sînt penalizate pentru că în text (sau uneori în imaginile postate) apar anumite cuvinte cheie legate de anumite personaje din fruntea statului. Rezultatul? În loc de 50-200.000 de afișări, cîte erau de obicei, avem sub 10.000... Mai agresiv se comportă cînd ne blochează postările... s-a întîmplat de cîteva ori să ne blocheze cînd ridiculizam extremismul (să înțelegem că facebook îi protejează pe extremiști? că aceștia nu sînt blocați aproape niciodată)! Și chiar dacă aproape de fiecare dată am „cîștigat” apelul, sancțiunea a rămas: nici distribuirea obișnuită nu s-a mai făcut, nici contorul cu „cartonașele galbene” nu s-a resetat (asta însemnînd că următoarele postări nu vor mai fi distribuite)... Ultima năzbîtie cu care ne-am trezit: chipurile am fi violat standardul referitor la organizații periculoase! Și ca să fie tabloul complet, avertizarea este pentru o postare mai veche de 2 ani! Oare mai are sens să speriem bietul facebook cu postările noastre periculoase?

Redirecționarea a 3,5% din impozit

Mulțumim celor care au reușit să își smulgă cîteva minute pentru a face toate demersurile solicitate de ANAF ca să ne redirecționeze o parte din impozit. Iată harta locurilor de unde am primit cele 3,5% din impozit: Comparația cu harta traficului pe site-ul dexonline.ro ni se pare foarte elocventă... Trebuie ținut cont că în 2022 am avut circa 24 de milioane de accesări din România (24 milioane = 100% în harta de mai sus). Dacă vrem să ne reportăm la oameni, iată numărul de accesări ale dexonline pentru fiecare locuitor al fiecărui județ (în 2022):