Primul dicționar explicativ complet al limbii române a fost creat de Lazăr Șăineanu. În 1896, a publicat Dicționarul universal al limbei române, o lucrare monumentală, cu peste 30.000 de cuvinte explicate, completată cu etimologii, expresii și note enciclopedice. A fost primul dicționar explicativ complet, accesibil publicului larg, cu decenii înaintea mult mai celebrului DEX. Dar știați că nu a fost român? Deși a cerut în mod repetat cetățenia română, autoritățile i-au refuzat acest drept fundamental. Motivul? Era evreu, iar Principatele Unite și apoi România nu acordau cetățenie necreștinilor, chiar dacă erau născuți în țară, din părinți născuți în țară.
Născut la Ploiești în 1859, Lazăr Șăineanu era român prin limbă, prin educație, prin cultură și prin tot ceea ce a creat, dar antisemitismul era endemic în România. Dar în ochii statului român, nu a fost niciodată cetățean român. Tehnic vorbind, a fost român pe 11 decembrie 1899, când a fost votat proiectul de lege pentru acordarea cetățeniei (da, era nevoie de lege trecută prin parlament pentru ca o persoană să obțină cetățenia română). Dar a doua zi, detractorii au inventat motive pentru ca votarea să fie anulată, încălcând legea. După 10 ani de lupte și o zi de speranță, visul de a fi român i s-a prăbușit.
Puteți citi cutremurătoarea poveste pe larg în acest articol.
Contribuțiile enorme la cultura românească (Basmul românesc, volum premiat de Academia română – doar pentru că premierea s-a făcut fără a se cunoaște autorul –, este și astăzi citit și citat de specialiști), l-au făcut încă mai indezirabil pentru pseudoelite. Pe lângă ură și antisemitism s-a adăugat și invidie… Privat de mijloacele de trai (exclus de la catedra din facultate și forțat să nu accepte un post de profesor de liceu), rănit în suflet și neacceptat în țara natală, Șăineanu s-a exilat în Franța în 1901, unde a devenit cetățean francez și a continuat să strălucească în lumea academică europeană.
În timp ce Franța îl apreciază – în 1932 a devenit Cavaler al Legiunii de onoare – România continuă să îl ignore pînă la moarte. A murit în 1934 la Paris. În România, dicționarul lui a continuat să aibă succes, ajungând în 1938 la a opta ediție! A fost român cu inima și mai ales cu mintea, dar România i-a întors spatele.
Notă: o variantă a acestui articol poate fi găsită și în ultimul nostru newsletter.