Profitând de conectarea capsulei Crew Dragon a SpaceX la Stația Spațială Internațională, gândul ne-a fugit la dragoni și draci. Drac, moștenit din lat. draco (șarpe, balaur), probabil printr-o formă dracus (v. și ngr. δράϰος), în latina religioasă a ajuns să însemne demon. În română, se regasește în nenumărate expresii, în genere cu conotații negative:
a fi dracul gol/împielițat = a fi rău;
a trage pe dracul de coadă = a fi foarte sărac;
a da/lăsa (pe cineva sau ceva) dracului = a (îl) abandona;
a da de/peste dracul = a o păți;
a se uita la cineva ca la dracul = a se uita la cineva cu dușmănie.
Drac intră și în compunerea denumirii populare a unor plante: scaiul-dracului (ciulin), spata-dracului (ferigă), cornul-dracului (barba-popii); arbuști: salba-dracului (crușân); insecte: calul-dracului (libelulă).
Tot din lat. draco, -onis (animal fabulos; constelație), cu sensul din lat. religioasă (demon, diavol), de data această prin filierele franceză dragon și italiană dragone, avem dragon, cu înțelesul principal de monstru fabulos, închipuit cu gheare de leu, aripi de vultur și coadă lungă de șarpe, care întruchipează forțe ale naturii.
După Ciorănescu, zdrahon (găligan, vlăjgan) provine din dragon, cu pronunția influențată de ucraineană. De altfel, dragon (în formele drăgan sau drahun) înseamnă tot om voinic.