O glumă serioasă: scrierea cu î din i

Vă mulțumim pentru că ați fost alături de noi la păcăleala de 1 aprilie. Sperăm că scrierea cu î din i nu v-a îngreunat excesiv folosirea dicționarului. De asemenea, sperăm că ați citit printre rîndurile argumentului nostru în stil „avocatul diavolului” și ați înțeles opinia noastră reală.

Scrierea cu â din a nu are niciun fundament lingvistic. Ea nu apropie, ci mai degrabă îndepărtează limba română de originile sale latine. Doar în 11% din cazuri litera â înlocuiește o literă a latină. În celelalte 88% din cazuri litera â fie apare în cuvinte nelatine, fie înlocuiește o altă vocală decît a. De aceea, putem chiar susține că scrierea cu â din a ne subminează latinitatea. Un elev care dorește să se mîndrească cu latinitatea limbii române va crede că vânt vine din latinescul vantus (corect: ventus), că râu vine din ravus (corect: rivus), că fântână vine din fantana (corect: fontana)…

În schimb, ne-am îndepărtat voluntar de la principiul ortografiei fonemice (un sunet = o literă), un principiu simplu, fără de care a devenit mai greu pentru români să-și scrie propria limbă. Sistemul a fost adoptat împotriva recomandărilor lingviștilor, iar puținii lingviști care au votat, au votat împotrivă sau s-au abținut.

Dacă exemplele din articolul nostru nu v-au convins, iată o listă de articole care argumentează superioritatea scrierii cu î din i:

Dorim să clarificăm și o neînțelegere frecventă, ivită și în comentariile la articolul de pe 1 aprilie. Scrierea cu â din a este adesea numită „Regulile Sextil Pușcariu”, dar realitatea este tocmai invers. În reforma din 1926 (concretizată în 1932), Sextil Pușcariu a propus tocmai scrierea uniformă cu î din i. Nu știm cînd a apărut această confuzie.

Nu este niciodată prea tîrziu să îndreptăm o lege care pur și simplu nu reflectă realitățile științifice. Îndemnăm profesorii, care sînt în prima linie a luptei cu dificultățile ortografice, să militeze pentru revenirea la simplitate. Legile nu sînt ceva extern nouă, venite dintr-un turn de fildeș. Legile sînt făcute de oameni pe care noi îi plătim ca să le facă conform dorințelor noastre. Iar dacă legile nu trec testul logicii, putem cere abrogarea lor.

Abonează-te
Anunță-mă despre
guest
7 Comments
cel mai vechi
cel mai nou cel mai votat
Inline Feedbacks
View all comments
ioan
ioan
17 aprilie 2021 09:16

intr-un final, n-am inteles nimic. scriem cu â din a sau î din i? da, au ba?

Ioan
Ioan
17 aprilie 2021 12:16
Reply to  cata

Mai bine sa ne supunem legii, altfel induceți lumea in eroare.

Yeho
Yeho
20 aprilie 2021 18:08

Eu vreau să atrag atenția ca mai exista litere in româna care strică grația regulii o litera un sunet, și niciodată nu am auzit să se pomenească de această problemă. Desigur vorba merge despre c si g 😐 Și cred că aceasta problemă ar putea fi soluționată destul de elegant, prin utilizarea diacriticelor, ca in cazul lui ș și ț. Mai ales că la fel cum t, în unele conjugari, devine ț la fel și sunetul [k] se transformă în[ʧ] (ex: eu manînc, tu mănînci), sau [g] în [ʤ] (ex: eu merg, tu mergi). Bine, e doar un gînd, nu… Mai mult »

Stefan
Stefan
18 iunie 2021 23:44
Reply to  Yeho

Spre deosebire de â, ce ziceți dvs. are sens din punct de vedere fonetic și nu este vreun impediment în a putea numi limba română o limbă cu un alfabet aproape fonemic și pot explica de ce. În limba română precum și în alte limbi (romanice cel puțin, cu excepția limbii sarde din ce știu), [k] > [ʧ] este o transformare comună, avînd loc datorită procesului de palatalizare. În esență, latina vulgară a transformat /k/ înainte de i și e în /kʲ/ (chi la cum scriem noi acum acest sunet), iar de acolo toate limbile romanice au transformat acest sunet… Mai mult »

Yeho
Yeho
19 iunie 2021 21:31
Reply to  Stefan

Eu aici voi avea așa o întrebare, eu ca copil la școală învățând sa scriu știu ce e palatalizare?, sau câți oameni în viata de zi cu zi își dau seama de aceste chestii? Câțiva academicieni? De ce nu am avea o ortografie mai intuitiva pentru mase, mai ales ca avem și anumite aspecte (pe care le-am menționat) gramaticale care ar favoriza acest lucru. Em, și nu am înțeles, t -> ț sau s -> ș nu este același proces de palatalizare? (aici chiar sunt curios) pana la urmă tot e la persoana II (cânt -> cânți) sau la plural… Mai mult »

Last edited 5 luni acum by Yeho