Colegul nostru Radu a publicat un editorial despre dexonline în revista Kamikaze, la rubrica Invitați. Iată articolul (și în arhiva web):
Preludiul unei aventuri. Aventura dexonline
Mulți politicieni români și-au clădit reputația pe dexonline. Ce-ar fi fost acum, oare, primarul Almanahe dacă ar fi știut să conjuge verbul a fi? Sau cum am fi avut succesuri la Bruxelles? Atîtea oportunități de a face mișto de alții ar fi putut fi ratate. Dacă ne întoarcem cu cel puțin un deceniu în urmă, posibilitatea de a rîde de greșelile de exprimare ale altora era apanajul intelectualilor (căci cine naiba altcineva și-ar fi cumpărat și ar fi folosit DEX-ul?). Cînd trebuie să ajungi acasă, să răsfoiești DEX-ul pentru a obține un argument valid (și incontestabil), îți cam piere cheful de rîs. Sigur, puteai umbla cu Îndreptarul ortografic în buzunar (că e mai ușor de transportat), dar ce te faci cînd Mihaela afirmă despre ea că este femeie publică? Ca să arăți că nu-i tocmai o… privighetoare urcată în copac, ai nevoie de ceva mai mult decît o listă de cuvinte.
Ei bine, o să rîdeți, dar un inginer s-a gîndit să dea DEX „la tot cartierul“ tocmai ca să se poată rîde științific unul de altul. Cartierul era în Boston, că la noi se dă altceva „la tot cartierul“. Inginerul nu eram eu, ci Cătălin Frâncu, inițiatorul proiectului. Eu, în nimicnicia mea, eram o voce din off. Offline, căci lucram cu dicționare offline. Despărțit prea devreme (după clasa a V-a) de soarta nedreaptă de colegul meu de la Liceul Pedagogic din Timișoara, Tavi Mocanu, ne reuniserăm întîmplător într-o comisie tehnică virtuală – el prin Barcelona, eu prin Torino – a Federației Române de Scrabble pentru a găsi soluția optimă pentru un dicționar de scrabble. Cineva din comisie a avut revelația online-ului. Altcineva a avut revelația că deja Cătălin avusese revelația online-ului. Deși scula lu’ Cătălin era mică p-atunci (cam 1.500 de cuvinte), scrabliștii au pus mînă de la mînă pînă s-a făcut mare. În 2004, DEX-ul era introdus tot, iar cu el, muniția cîrcotașilor online pregătită!
Aceasta a fost povestea primilor pași dexonline pe scurt, însă dacă ar fi să vorbim despre întreaga poveste, aceasta ar semăna cu dansul unui bețiv în drumul său către casă: trei pași în față, unul în spate, doi la dreapta, unul la stînga: puține realizări optime din prima. Dar de ce să nu recunoaștem? Am realizat dexonline pentru că chiar ne-am apucat de lucru. Realizarea unui proiect e precum cucerirea femeilor: nu reușește cel care le admiră în tăcere, cel care scrie poezii despre ele sau cel care studiază comportamentul, ci acela care se pune pe treabă. Nu pretindem că am fi experți în lexicografie, inginerie, programare sau planificare, dar avem câte puțin din fiecare și, cel mai important, am fost primii care am spus „Eu chiar aș putea să fac asta“.
dexonline nu este perfect, dar a răspuns și răspunde unei nevoi stringente, pe care nimeni altcineva nu a satisfăcut-o. Am satisfăcut-o așa de bine, încît ne-am gîndit să împărtășim tuturor rețeta: și codul și baza de date cu definiții (și alte chestii drăguțe) sînt libere pentru a fi folosite de cine dorește să creeze lucruri noi pornind de la ce am realizat noi pînă acum. Practic, îți poți face dexonline-ul tău acasă. Unora le-a plăcut așa de mult ce am făcut, încît, în dulcea deprindere a „copy-paste“-ului mioritic, au creat pe net cîteva copii ale dexonline, dar cu alt nume. Cum speranța moare ultima, nădăjduim să apară mai multe proiecte originale de cercetare și noi funcționalități utile. Noi putem promite doar că vom continua – eventual mai bine – să dăm cuvinte și definițiile lor corecte oricui le caută pe internet.
